Doua dosare are Mihai Razvan Ungureanu de gestionat eficient pentru a putea avea sansa sa contina incarcatura unui personaj providential.

Pe termen scurt, adica pana cand romanii vor lovi urnele cu optiunea pentru birocratii locali, fisa postului e simpla: inducerea senzatiei ca tendinta ultimilor 22 de ani masurati de sociologia moderna, si anume ca tara se indreapta intr-o directie gresita, este reversibila.

La tehnicile de manipulare cu care jongleaza consilierii de imagine, care pasesc prin mintile oamenilor cu siguranta unui pui de caprioara intr-un luminis cu "interzis gheparzilor", e foarte posibil. In plus, au inceput alocari "reparatorii", se vorbeste despre deblocari de posturi, banii europeni au inceput sa se simta, iar PR-ul Guvernului, Dan Suciu, se dovedeste a fi tot ce a lipsit premierului Emil Boc.

In fata acestor coordonate, incercarile lui Crin Antonescu si Victor Ponta de a schimba perceptiile vor fi anevoioase.

Pe termen lung, insa, exista o afacere nerezolvata care umple de greata burta cetateanului: nesimtirea partidelor politice. Nu imi imaginez, fireste, ca MRU, sau orice alta vietuitoare care gandeste si nu e muta, ar putea sa amputeze lenea, reaua-credinta, meschinaria sau pur si simplu prostia din bagajul comportamental al purtatorilor de sabie din lemn.

Dar are - va avea - ocazia sa propuna schimbari de substanta a institutiei ipocriziei, cea careia romanii i-au delegat suveranitatea in numele democratiei. Si sa faca pasii necesari materializarii acestora, pentru ca oamenii sa aiba convingerea ca nu e doar un tip nascut in laboratoarele propagandei, asa cum este acum.

Ne trebuie reguli noi care sa interzica traseismul, clientelismul, nepotismul si depolitizarea institutiei publice numai pe hartie. Seamana teribil cu programul USL de acum cateva luni? Doar ca intre timp