Vă scriu în primul rînd pentru a vă aduce aminte de cei 10 euro pe care trebuie să vi-i înapoiez. Vă amintiţi? I-am împrumutat de la dumneavoastră pe aeroportul din Bruxelles. Încă nu erau setate aparatele lor pentru a primi carduri Mastercard, era epoca în care românii beneficiau de avantajele duty free (deh, înainte de 2007, stat ne-membru, aveam reduceri) şi mai aveam puţin cash pentru sticla de whiskey (care, la vremea aia, costa mai puţin decît la supermarketul de la Hala Traian). Mi-aţi dat banii cu împrumut, eu nu am avut remuşcări, ştiam că staţi pe ditai diurna/salariul de membru ad-interim al Parlamentului European, aşa că v-am promis că o să-i înapoiez şi dus am fost. De acum, gata! Au trecut mai bine de şapte ani, aşa că vă voi returna bancnota.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratAnalizaţi recent rezultatele ultimului eurobarometru, care indică un fapt simplu: românilor le-a scăzut dramatic euroentuziasmul. Ziceţi dumneavoastră: „Studiile noastre au arătat acelaşi lucru, 46%. Dar am avut şi 84-86%. Era uneori şi jenant să explicăm aceste procente. Păream un popor penibil, fără simţ critic, de parcă UE era un Moş Crăciun care vine cu o desagă să ne facă fericiţi. Aveam o viziune utopică“. Deh, cine să fi pus umărul la construcţia asta utopică? Păi, vă spun eu, domnule profesor. Eraţi cîţiva: domnul Scheele, domnul Puşcaş, domnul Idu, domnul Orban şi dumneavoastră. Plus cvasitotalitatea politicienilor, a taximetriştilor şi a capetelor vorbitoare de la televiziuni, adică mai toţi liderii de opinie autohtoni. Nu vă neg sinceritatea din acel moment. Doreaţi o societate care să pună presiune pe autorităţi pentru ca România să îndeplinească mai repede „Tudulistu’ lu’ peşte“ (expresie ieşită dintr-o combinaţie de Alin Teodorescu şi Vasile Puşcaş), astfel încît să aderăm în 2007. Aşa că aţi făcut cum
