Institutul Cervantes a organizat luna trecutã, pentru al treilea an consecutiv, Festivalul Flamenco, care a reunit dansatori şi cântăreţi pasionaţi de spiritul vulcanic al Peninsulei Iberice. Dna dr. Raluca Bulea ne redă, la rubrica Institute Culturale, scântei din magia dansului andaluz.

Când soseşte luna martie, indiferent cum arată vremea afară, chiar dacă nu este foarte cald şi mai vedem încă urme ale marilor zăpezi ale lui februarie, hotărâm, în mod unilateral, că a venit primăvara. Ceea ce înseamnă o stare de spirit mai bună, mai veselă, bucuria de a trăi manifestată mai des şi mai pregnant. În ajutorul acestei decizii ne vin şi spectacolele organizate peste tot în oraş, iar din acest punct de vedere în luna ce a trecut am fost cu adevărat răsfăţaţi cu o agendă culturală foarte bogată, care a marcat repere pentru toate gusturile şi vârstele. Dintre acestea ne-am oprit asupra unui eveniment de anvergură, un adevărat maraton cultural: Festivalul Flamenco, subintitulat Flamenco clasic şi noile genuri, pe care Institutul Cervantes l-a organizat la Bucureşti, pentru al treilea an consecutiv, din dorinţa de a oferi celor interesaţi una dintre cele mai tipice şi mai cunoscute manifestări ale spiritului din Peninsula Iberică, cu precădere a părţii sudice a acesteia, regiunea care poartă melodiosul nume de Andaluzia. Iniţiat în 2010, cu ocazia deţinerii preşedinţiei Uniunii Europene de către Spania, Festivalul s-a bucurat de o primire extraordinară din partea publicului bucureştean, ceea ce i-a determinat pe membrii echipei de la Cervantes să îşi propună pe mai departe aventura organizării sale, care, încetul cu încetul, devine un reper constant în calendarul de evenimente culturale ale Capitalei, o nouă tradiţie, aşteptată cu nerăbdare de cei care l-au descoperit în anii anteriori. Aşa se face că, între 3 şi 26 martie a.c., am avut din nou posibilita