Pentru că sîntem în Anul Caragiale, au început să apară producţii care îl readuc în prim-plan pe dramaturgul care, prin ironie, uneori subtilă, alteori brută, şi printr-un comic împins pe alocuri în zona absurdului, nu a încetat să scoată în evidenţă caracterul disfuncţional al societăţii româneşti. Se pare că, şi după o sută de ani, Caragiale se aplică neaşteptat de bine realităţilor contemporane – cu atît mai bine pentru scrierile sale, cu atît mai rău pentru societatea noastră, care dovedeşte că nu s-a schimbat deloc în bine. Unul dintre cele mai recente spec­tacole caragialiene preia părţi din mai multe schiţe – Despre cometă – prelegere populară, Justiţia română. Secţia corecţională, D-l Goe, Bubico, Atmosferă încărcată – şi plasează în acelaşi cadru personaje din scenarii diferite: este vorba despre C.F.R. Cometa, Copilul şi Căţelul, în regia lui Alexandru Dabija, montat la Teatrul Odeon, un spectacol la care Dabija a lucrat cu Cristina Milea pentru partea de scenografie, cu Ada Milea, pentru muzică, şi cu Cinty Ionescu, pentru partea video. În acelaşi tren şi în aceeaşi gară se întîlnesc Bubico, stăpîna sa protectoare şi călătorul enervat de cîinele alintat, dar şi „familia-minune“ a lui Goe (într-o interpretare inedită a lui Constantin Cojocaru), alături de Coana Moaşă Spiritista şi de Tincuţa („Să vă spuie și Tincuța că poate să jure“). Nu lipseşte nici Controlorul, preocupat, aşa cum era Chicoş Rostogan, de probleme astrale, „ghe fignis munghi“, totul pornind de la ştirea că o „comeată“ ar urma să lovească pămîntul. Aşadar, un Controlor special, care ţine loc şi de profesor, şi de prezident, în chestiunea înşelăciunii de care se plînge Spiritista. Într-un decor încărcat – construit pe două niveluri, primul sugerînd gara, cu o şină avînd de-o parte şi de alta răsaduri de flori, iar în plan secund, un morman de bagaje, care ţin loc şi de compartiment,