Stimaţi lucrători şi lucrătoare din Serviciile Multilateral-Dezvoltate,
stimaţi lucrători şi lucrătoare din Serviciul Mondial de Organizare a Coincidenţelor,
mi-aş fi suspect dacă aş duce modestia pînă la a vă ascunde ce şoc s-a abătut asupra mea în ultimele zile ale lunii martie 2012.
Mai întîi a fost modificarea unei fraze de bază în maturizarea mea politică şi sentimentală, o frază importată de mine în publicistica noastră la începutul acestui secol 21; eu am importat-o – asta e sigur – tipărind-o pentru prima oară în „Mătuşile din Tel Aviv“. Nu pot să formulez unde am citit-o, în ce ziar, în ce loc, înainte de ’89 sau după – cert este că am adus-o la lumina tiparului după ’89, veţi înţelege lesne de ce. Ştiu însă precis că imediat m-a străpuns temeinic şi mi-a fost imposibil să o uit pînă la ora cînd vă scriu, pentru a nu merge, excesiv, mai departe.
DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la româniE vorba de o afirmaţie, la 1969, a lui Chu-En-Lai, într-o convorbire cu Henry Kissinger, în care aprecia că „e prea devreme“ să ne pronunţăm asupra Revoluţiei franceze de la 1789; nădăjduiesc că vă e cunoscut cine a fost Chu-En-Lai, fie şi în linii mari, al doilea lider comunist chinez după Mao Tze Dun, om în tinereţe cu studii la Sorbona etc.; de asemenea, sper să vă daţi seama ce impact putea avea o asemenea rezervă ideologică faţă de Revoluţia franceză de la care s-au revendicat, chiar fetişizînd-o, comuniştii din lumea întreagă: cum să fie prea devreme, după aproape 200 de ani, să emiţi ca revoluţionar comunist o opinie decisivă despre Căderea Bastiliei?. La noi, după ’89, cîţiva publicişti citiţi s-au folosit – pentru a se defini la dreapta, Revoluţia franceză fiind clar de stînga – de echivocul lui Chu-En-Lai (uneori punîndu-l chiar pe seama lu
