Punerea lui Laszlo Borbely sub urmărire penală de către DNA n-ar trebui să stârnească o emoţie prea mare, întrucât formaţiunea politică din care acesta face parte e obişnuită cu astfel de episoade. Un alt membru al său, fost ministru al Tehnologiei Infomaţiilor, Nagy, stă de mai bine de cinci ani prin tribunale sub acuzaţia de spionaj economic. Diferenţa aici este că Borbely este al doilea om din partidul său (unii pretind că, în realitate ar fi chiar primul), iar portofoliul pe care l-a deţinut este incomparabil mai important decât cel al lui Nagy.
Când a ieşit pe „piaţa” media cazul „Borbely”, în urmă cu câteva luni, partidul a făcut zid în jurul său, ameninţând chiar cu ieşirea din coaliţie. La vremea respectivă, împricinatul n-a comentat în nici un fel acuzaţiile (lansate cu prea mare lejeritate şi din care reieşea că apartamentul amenajat de un beneficiar al contractelor ministerului era chiar al său, personal) iar sub presiunea crizei politice batista guvernului a fost pusă pe ţambalul DNA, din motive de lipsă de oportunitate. Acum, când existenţa cabinetului Ungureanu se apropie cu paşi mari de final şi când o defecţiune udemeristă nu ar mai avea acelaşi impact, procurorii au primit liber la presă. Este chiar surprinzător cât de rapidă a fost desfăşurarea evenimentelor care au însoţit această mică criză: punere sub acuzare, demisie, avizul de cercetare, numirea unui nou ministru. A fost ca o corvoadă de care toată lumea dorea să scape cât mai repede, lăsând în urmă dâre cât mai mici.
Şi iată că la Mediu – devenit un soi de feudă maghiară – se întoarce un alt fost ministru, care în perioada ce-i rămâne la dispoziţie se va bucura de binefacerile unui supliment la care nu avusese acces: pădurile – şi acestea o feudă maghiară, având în vedere amprenta lăsată prin ele de afacerile unui alt „greu” al partidului etnic.
Eliberat de rigorile funcţiei,
