Foto: Dragoş Spiţeru Exact peste o săptămână, va intra în sălile de cinema din România, multaşteptata peliculă "Undeva la Palilula", o producţie Libra Film (producător Tudor Giurgiu), distribuită de Transilvania Film. Despre această creaţie cinematografică, în interviul cu Silviu Purcărete.
● Jurnalul Naţional: "Undeva la Palilula" trezeşte curiozitatea, justificată, a oricărui privitor de film sau de teatru. Filmul este aşteptat. A ieşit exact cum v-aţi propus de la început, înainte de a intra pe platoul de filmare?
● Silviu Purcărete: Bineînţeles că nu. Asta nu se întâmplă niciodată. Dacă realizezi 20-25% din ce ţi-ai propus e mare lucru. În ultimă instanţă, acesta e filmul: bun, rău... Sigur, multe lucruri nu au ieşit. Procesul a fost îndelungat. Am început să mă gândesc la acest film de vreo zece ani. Trebuia să fie făcut demult.
Regizorul de film şi regizorul de teatru - verişori
● Putea fi înainte şi un spectacol de teatru?
● Întâi am scris textul, care se chema "O povestire cinematografică". Nu era chiar un scenariu, dar părea mai complicat de făcut pe scenă. M-am gândit la un moment dat, dar fără nici un fel de convingere. De la început, mi s-a părut că povestea trebuie făcută sub forma unui film. Nu ştiam în ce fel. Putea să fie video, putea să fie un serial… Ideal ar fi fost de făcut un serial, un film lung, de şase-şapte ore. Nu s-a putut, desigur. E mare lucru că Tudor Giurgiu a acceptat să facă filmul acesta, care nu seamănă cu nimic. Riscul era absolut pentru orice producător. A fost dificil de a-l impune, de a găsi parteneri.
● Aveţi o activitate în teatru de peste 35 de ani. Cum aţi caracteriza, după această experienţă, munca dumneavoastră de regizor de film, în comparaţie cu cea de regizor de teatru?
● Nu e altă planetă: regizorul de film şi regizorul de teatru sunt, măcar, verişori. P
