Federaţia italiană de fotbal vrea să-l sancţioneze pe fotbalistul Ştefan Radu pentru că, sâmbătă, la finalul unui meci, a salutat galeria celor de la Lazio cu mâna ridicată, un gest identic cu celebrul salut nazist.

În aceeaşi zi, Agerpres a publicat o fotografie a preşedintelui PNL, Crin Antonescu, salutând participanţii la mitingul USL: aceeaşi mână ridicată oblic, la 45 de grade, cu diferenţa că palma este în poziţia verticală – salutul roman adoptat de dictatorul italian Benito Mussolini.

Nu cred că este o întâmplare. De la discursul plin de expresii precum "război", "front", "arme" sau "camarazi" la naţionalismul economic (şi nu numai) promovat în discursurile preşedintelui PNL, totul arată că Antonescu s-a decis să joace rolul unui conducător de mână forte. Chiar şi mazilirea lui Chiliman trebuie privită dincolo de cabala nevestelor-europarlamentar, supărate că soţii lor nu se pot impune în faţa primarului sectorului 1. Executarea rapidă şi fără proces a acestui baron rebel arată şi celor din partidul liberal, dar şi alegătorilor, că Antonescu se poate impune ca un lider autoritar.

Ce mai rămâne atunci din discursul despre diktatorul Băsescu şi statul poliţienesc? Mi-e teamă că, de la bun început, a fost o simplă temă politică. Sentimentul meu este că această temă a devenit desuetă, pentru că echipa de campanie a liderului PNL a ajuns la concluzia că alegătorilor le plac politicinii duri, care taie în carne vie, nu democraţii ezitanţi, care stau la discuţii. Multă vreme am crezut că excesele dictatoriale ale lui Crin Antonescu vin din dorinţa sa instinctivă pentru putere. L-am subapreciat. În fapt, dincolo de faptul că nu suportă să fie contrazis, nici de către ziarişti, nici de către colegii de partid, preşedintele PNL îşi construieşte, în mod programatic, o imagine de dictator "soft", un fel de Mussolini adapatat cerinţelor U