Văzută la întoarcerea dintr-o călătorie pe drumul ce lega tradiţional Lvovul polonez – actualmente Lviv, în Ucraina – de Moldova, întreaga arhitectură a mănăstirii Slatina şi „curiozităţile“ ei, cum ar spune ghidurile franţuzeşti, capătă adevărata lor semnificaţie.

De-a lungul timpului şi al vieţii mele profesionale, am adunat cîteva „uimiri“. Printre ele este cea creată de lipsa de reacţie – observată atît la studenţi, cît şi la cei cît de cît avizaţi care vizitează Moldova – în faţa unor edificii care, începînd cu secolul al XVI-lea, mărturisesc vizibil împrumuturi ale unor forme provenind dintr-un orizont estetic profund diferit de cel care este deja cristalizat în epoca lui Ştefan cel Mare. Poate că tocmai acest fond local şi forţa imaginii a ceea ce înseamnă „moldovenesc“ îi fac pe cei care văd, de pildă, Mănăstirea Slatina să nu bage de seamă modernitatea ei. Fiindcă, la o privire puţin mai atentă, asta reprezintă ea – ieşirea din medieval şi intrarea în modernitate a arhitecturii moldoveneşti la jumătatea secolului al XVI-lea.

DE ACELASI AUTOR Contele de Rîmnic Printre blocuri la Focşani Evanghelie Zappa şi reşedinţa lui de la Broşteni, Ialomiţa La CăiuţiGheorghe Balş aborda subiectul acum aproape un secol. De atunci, cercetători şi istorici de artă, restauratorii de la jumătatea secolului al XX-lea descopereau noi elemente în sprijinul afirmaţiilor sale. Şi totuşi, vizitatorul de astăzi vede la Slatina doar încă o mănăstire moldovenească, pe lîngă şi la fel cu atîtea altele. Şi poate are dreptate: o incintă rectangulară de zid, cu turnuri de colţ, toate legate cu drumuri de strajă şi amenajate pentru apărarea ansamblului; corpurile de chilii, stăreţia şi anexele cuprinse între ziduri şi orientate către spaţiul central în care se află biserica, urmaşă vizibilă a celor de la sfîrşitul domniei lui Ştefan. Pînă aici, toate sînt mai mult sau mai pu