Jumătate din paginile unui ghid cu medicamente se referă la efectele lor adverse. Din teama de „a nu scăpa nimic“, sunt trecute în prospecte voluminoase şiruri lungi de efecte secundare sigure şi probabile, alături de numeroase interacţiuni cu alte preparate, principii alimentare, diferite substanţe etc. Practic, mai toate acuzele pot fi încadrate la capitolul efecte adverse ale medicamentelor, dar cele mai frecvente sunt cele din sfera digestivă, urmate de durere de cap şi ameţeală, alergii, obişnuinţă/dependenţă şi interferenţe medicamentoase. Profilul efectelor secundare ale unui medicament se stabileşte în primă instanţă în perioada de testare şi apoi se completează după ce a fost introdus pe piaţă, pe baza celor raportate de pacienţi, medici şi farmacişti. Profesioniştii din sănătate, dar şi consumatorii de medicamente se confruntă cu probleme de interpretare a certitudinii efectelor secundare, mai bine zis: în ce măsură acestea sunt urmarea folosirii medicamentelor. OMS a stabilit definiţii şi criterii de cauzalitate pentru efectele adverse ale medicamentelor. Astfel, ele sunt clasificate în sigure, probabile, posibile, îndoielnice, de neclasi Publicitate ficat sau nu se poate stabili. Pe lângă această ierarhizare, se întrebuinţează, la evaluarea cauzalităţii unui efect secundar al unui medicament, şi scorul Naranjo. În 1981, cilianul C. A. Naranjo a publicat rezultatele unei cercetări efectuate independent pe medici şi farmacişti, referitor la 63 de efecte adverse ale medicamentelor*. El a definit zece criterii (a căror prezenţă/absenţă a fost notată cu cifre), pe baza cărora a stabilit patru posibilităţi ca un anumit efect să fie urmarea administrării unui medicament, şi anume: sigur (scor 9 sau mai mare), probabil (5–8), posibil (1–4) şi îndoielnic (0 sau mai puţin). Cu cât scorul este mai mare, cu atât mai mare probabilitatea ca efectul să fi