- Editorial - nr. 992 / 12 Aprilie, 2012 Dupa cum se precipita lucrurile pe scena politica romaneasca, putem spune, cu toata convingerea, ca liderii partidelor noastre au nu numai talente in a se amagi si a ne amagi, dar si fabuloasa imaginatie de a se autointitula, cand unii, cand altii, salvatorii natiunii, dar nu din ghearele primejdiei din afara, cum se spune, ci ale unora din mainile celorlalti. Imbatati de setea de putere, ei cred in sinea lor ca pot face la nesfarsit experiente pe spinarea poporului, ca pot intinde coarda la infinit cu joaca de-a guvernarea frauduloasa, care insa poate fi, in opinia lor, justa si prospera, numai daca poarta sigla si pecetea partidului pe care ei il conduc. De peste 22 de ani, toti guvernantii care au avut puterea in mana, indiferent de asa-zisa culoare politica, ne-au promis in mod mincinos acelasi lucru: bunastare si democratie, deziderate pe care romanii le asteapta zadarnic si astazi. Aceste minime cerinte ne-au fost fagaduite de absolut toti actorii politici: de la FSN si PSDR, la Conventia Democratica, de la PNL si PDL, cu toate coalitiile lor, si continua sa o faca PNL si PSD in formula USL. Intrebarea care se pune este: de ce nici unii nici altii, fie ei de sine statatori sau in coalitii, n-au reusit nici pe departe sa-si onoreze promisiunile? Din contra, fiecare dintre acestia au contribuit, intr-o masura mai mare sau mai mica, dar in mod constant, la deprecierea vietii social-politice a tarii, la pauperizarea natiunii, aducand-o in pragul saraciei endemice. De ce? Pentru ca politicienii nostri, cu foarte mici exceptii, nu sunt ceea ce se pretind a fi si nici ceea ce am dori noi, ci niste fiinte obscure, extrem de costisitoare, uzurpatoare chiar, care cred in "mantuirea” natiei prin propria lor mantuire, adica, ghiftuire cu functii, ranguri si averi smulse cu rea-credinta din spatiul social-economic al tarii, la inte