Primul trimestru din 2012 a fost intens pentru piața de capital românească. Am avut evenimente care au reanimat un reper economic estompat. Piața bursieră a redevenit vizibilă și, mai ales, utilă.

Dar să vedem pentru ce și, mai ales, pentru cine? În primul rând, piața românească a avut un prim trimestru în care indicii au crescut semnificativ, plasând bursa românească în topul mondial al randamentelor bursiere. Cu creșteri de circa 20%, bursa românească a asigurat un randament deosebit, fapt ce a poziționat-o detașat în postura de „carte câștigătoare“ pentru investitori.

Evident, piața monetară, cu randamente scăzute și predictibil rămânând și în următoarea perioadă într-o zonă minimală, precum și piața imobiliară încremenită într-o cronică lipsă de lichiditate și într-un proces nefinalizat de stabilizare a prețurilor au subliniat și mai mult utilitatea găsită pe bursă de către cei care au avut inspirația de a-și plasa în acest sector sumele disponibile. Un alt actor care a găsit, în acest an, utilitate în prezența pe piața bursieră a fost Guvernul României.

Acesta a reușit, după un eșec usturător înregistrat anul trecut în privința vânzării acțiunilor OMV Petrom, să vândă un procentaj de 15% din acțiunile pe care le deținea la Transelectrica. Tranzacția Transelectrica a desființat un tabu al strategiei de vânzare a statului român. Pentru prima dată, s-a acceptat ideea că pentru a obține lichidități într-o perioadă economică dificilă este nevoie să oferi discount la prețul de vânzare.

De unde și succesul ofertei! Pentru prima dată în istoria pieței bursiere românești, Guvernul pare decis să construiască un program semnificativ de vânzare de active prin piața bursieră. Există angajamente ferme în acest sens (vezi înțelegerile cu FMI), dar mai ales, pentru prima dată, se respectă termene și există o flexibilitate a modului în care este abor