1. Lansata la apa cu surle si trambite, afacerea Cupru Min a esuat. Cum sa interpretam esecul? Ca pe o victorie a mass-media si-a opozitiei, care au dezlantuit un veritabil razboi contra fragilitatii proiectului, sau ca pe o trezire la realitate a guvernului? De ce nu se vand bogatiile Romaniei in Romania, unor oameni bogati, asa cum fac bulgarii si rusii? Ai zice ca este un blestem in felul cum incercam sa scapam de putinele resurse nationale ramase, vanzandu-le pe nimic.

- Cred ca fiasco-ul Cupru Min este esecul unui anume mod de a concepe privatizarea, al superficialitatii si incorectitudinii celor care se ocupa de acest proces, din care statul roman nu a castigat niciodata, desi ar fi trebuit sa se imbogateasca. Au castigat in schimb smecherii si speculantii - cum sunt si canadienii de la Roman Copper - cu sprijinul masiv al oficialilor si politicienilor romani. "Ai nostri" au fost insa preocupati de propriul castig, nu de binele public, iar acest lucru se vede de 23 de ani. Proiectul privatizarii Cupru Min era asadar fragil din cauza calitatii celor care l-au gandit si executat: guvernul Boc, care a cerut subevaluarea companiei, si o firma fara bani si fara experienta in industrie, care vrea s-o ia pe datorie. In aceasta piesa proasta si-a prins degetele premierul Mihai Razvan Ungureanu, fie pentru ca a fost gresit informat (desi suna cam ciudat pentru un fost director de serviciu de informatii), fie pentru ca era si el amestecat in afacere. Oricum, marea pierdere este a lui, pentru ca a iesit la rampa ca sa se laude cu un succes care s-a dovedit un esec. Nu cunoastem cauzele reale ale esecului privatizarii Cupru Min. Stim insa sigur ca nu este o victorie pentru nimeni. Si aceasta, pentru ca statul - care ramane in continuare proprietarul Cupru Min - s-a dovedit un administrator dezastruos, un mecanism utilizat exclusiv pentru transferarea banilor pu