Arta, revistă de arte vizuale, nr 4-5, 2012
Sfidând cu graţie şi în straie de lux marasmul general prin care trece presa noastră, revista Arta îşi duce mai departe proiectul îndrăzneţ de panoramare a artelor plastice româneşti, printr-un număr dublu, de dimensiunile şi impactul vizual al unui album (224 pag. ).
Lansat la sfârşitul lunii martie, odată cu decernarea Diplomelor de excelenţa ale Uniunii Artiştilor Plastici, la Sala Dalles din Bucureşti, acest număr 4-5 propune o focalizare cel puţin interesantă: prezentarea generaţiei 80 într-un dosar complex, cu portrete individuale dar şi cu inteligente exerciţii de sinteză. Alegerea temei - devenită de multă vreme o necesitate - este explicată succint de redactorul-şef al publicaţiei, Magda Cârneci (aflată în poziţia optezicistă literară, dar fiind avocatul pledant al plasticienilor): "Deşi a ajuns la vârsta consacrării, generaţia 80 din artele plastice nu se bucură de aceeaşi recunoaştere (şi cunoaştere) publică precum cea din literatură, care a generat conceptul (disputat) de optezecism literar. Deşi a produs şi a vehiculat la rândul ei concepte precum «neo-expresionism» şi «intermedialism», pe lângă faimosul şi controversatul «postmodernism», generaţia 80 din artele vizuale nu dă încă impresia unui «front» la fel de coerent şi de compact precum sora ei literară. În bulversarea post-comunistă din anii '90 şi în boom-ul economico-cultural din anii 2000, optzeciştii vizuali s-au plasat cumva «între ape», între generaţia matură, care a continuat să exercite controlul asupra multor pârghii de putere instituţională, şi între generaţia mai tânără şi foarte tânără, privilegiată de noile fundaţii, centre, galerii şi curatori apăruţi între timp (...). Spre deosebire de confraţii lor literari, care au avut parte de o exegeză suficient de abundentă şi de un fel de «clasicizare» în aceşti ultimi 20 de ani, dată f
