Sfânta sărbătoare a Paştelui are semnificaţia Învierii Mântuitorului şi este cea mai importantă sărbătoare creştin-ortodoxă. Ea simbolizează victoria lui Hristos asupra morţii, victoria luminii asupra întunericului, a adevărului asupra neadevărului, chemarea şi adeziunea oamenilor către spiritualitate, către detaşarea de lumea materială, către înţelepciune. Înţelepciunea înseamnă iluminarea sufletului, înţelegerea învăţăturilor şi puterii Dumnezeieşti, învingerea păcatelor prin cumpătare, post, rugăciune, reflecţie. Paştele este o izbândă a binelui asupra răului. În noaptea de Înviere, creştinii merg la biserică pentru „a lua lumină“. Ea este adusă de la Sfântul Mormânt şi simbolizează curăţarea sufletului şi trupului. În Sâmbăta Mare, la ora 7 dimineaţa, se pun peceţile şi se „sigilează“ cu panglici şi ceară intrarea în Sfântul Mormânt. Se fac controale amănunţite, pentru a nu exista surse de aprindere. Dimineaţa se deschid porţile pentru creştinii din toate colţurile lumii. Patriarhul ortodox vine la Mormânt împreună cu ierarhii bisericeşti şi cu liderul poliţiei israeliene. După un ritual de intrare şi pregătire, se mai face un control al capelei şi chiar al patriarhului. Ulterior, acesta intră în Sfântul Mormânt, iar toţi cei veniţi aşteaptă venirea luminii. Un preot român care ne-a fost pacient a povestit ce s-a întâmplat mai departe. În jurul orei 12,30 a apărut un bulgăre de lumină puternică alb-albăstruie, cu diametrul de 10–15 cm, cu margini ce se pierdeau difuz. Părea „imaterială“. Ea s-a plimbat prin încăpere, s-a lipit de faţa câtorva oameni şi chiar în barba unui preot, fără a produce arsuri. Apoi, după 30–40 de secunde de la acest parcurs, s-a transformat în flacără, aprinzând materialul pregătit pe sfântul mormânt şi o parte din lumânările celor care aşteptau. Nu toate lumânările se aprind, ci numai o parte. Apoi lumina este lua