Cristina Ciocan (30 de ani) se uită-n stânga şi pasează-n dreapta. Sau se uită în dreapta şi trimite tot acolo. În barul de la intrarea în ”Polivalentă” din Târgovişte, căpitanul CSM-ului face semn că n-are prea mult timp de pierdut. ”Ce vrei să ştii?”. „Păi...” Cristina Ciocan (30 de ani) se uită-n stânga şi pasează-n dreapta. Sau se uită în dreapta şi trimite tot acolo. În barul de la intrarea în ”Polivalentă” din Târgovişte, căpitanul CSM-ului face semn că n-are prea mult timp de pierdut. ”Ce vrei să ştii?”. „Păi...”
”Despre cum a fost în SUA, nu?”, interceptează ea prima pasă. „Ăă, cam aşa...”. ”Am participat la campania de calificare cu naţionala de tineret pentru CE 2000, în Slovacia. Aveam, la începutul preliminariilor 16-17 ani. M-au urmărit managerii de la echipa Universităţii Carolina de Sud. După un test în România, am obţinut o bursă pentru Universitatea de acolo. Am dat probe la gramatica limbii engleze şi la algebră. Am urmat apoi Facultatea de limbi străine şi asistenţă socială”, spune blonda, pe nerăsuflate.
”Ce limbi străine?”. ”Spaniola. Îmi plăcea de la telenovele. Nu urmăream o telenovelă anume, dar adoram cum sună limba lor”. Cum e baschetul în SUA, aceasta-i întrebarea...”Campionatul universitar e fantastic. Am jucat pentru South Carolina şi a fost extraordinar! Am mers şi într-un turneu în Europa, în echipă erau pe atunci 9 europene şi 6 americance”. Ciocan scrie că a fost ”prima româncă draftată de un club din WNBA”. ”Era vorba de Charlotte. Dar m-am accidentat la spate, iar ei n-au avut răbdare să mă refac”.
Insist pe anii petrecuţi în SUA. Cristina dezvoltă subiectul. „A, ţi-am zis cu ”Gemenii”?... Cu două zile înaintea atacurilor de la 11 septembrie, am fost acolo, în vizită. Veneam de la un turneu în Europa. Am fost atunci în Austria, în Slovacia şi Ungaria. La întoarcere am făcut un popas la ”Turnuri”. Peste două zile a urm
