Un preot volubil, cu un limbaj în acord perfect cu vremea şi cu vremurile (am aflat că e din Sibiu, n-am aflat cum se numeşte, dar precis e „un nume“!) în Duminica Floriilor, la TV Trinitas, spune că misiunea Bisericii exact asta este: „restaurarea omului“. O atenţie deosebită dă vorbitorul omului-copil. De aici trebuie pornit. La orice vârstă. Aici e baza, în trăirile şi lucrările copilăriei. Precizează, cu un citat din mai marii Bisericii Ortodoxe: „Nu există bătrâni şi tineri, ci numai tineri de vârste diferite“. Copiii-copii reprezintă, totuşi, o vârstă aparte. Copiii înşişi sunt cei mai importanţi misionari. De la ei se poate învăţa enorm. Ei îi fac onoarea invitatului din studio (mărturiseşte acesta plin de emoţie) de a-l întâmpina mereu la intrarea în biserică, cu voioşie şi cu mult respect pentru „sfinţenia“ domniei sale (chiar şi atunci când aceasta nu e chiar la înălţime, ţine să precizeze vorbitorul). La copii trebuie să luăm aminte. Ei ne pot ghida şi ne pot transmite multe obiceiuri bune. Cu ei şi ca ei se purta, plin de tandreţe, însuşi Mântuitorul. Postul chiar se cere privit cu bucuria echilibrată a copiilor faţă de bunătăţile elementare ale vieţii. Iar Floriile? Sunt o grădină nouă, formată de Mesia, din grădinile omeneşti aduse laolaltă, � Publicitate �o livadă înflorită în care ne poartă copiii şi scutură flori peste noi“ explică preotul cu vocea scăldată în lumina Floriilor şi a copiilor, precizând că livada reunită „naşte în noi mireasma Învierii“. În aceeaşi zi, ceva mai devreme, citisem pledoarii ale unor politicieni germani (şi a unui episcop care li se alăturase) că e mult mai util, pentru formarea omului, să se construiască suficiente grădiniţe şi creşe de bună calitate, decât să se sprijine unilateral educaţia şi îngrijirea copiilor la domiciliu. Era vorba şi aici tot despre „unirea grădinilor“? De la această întrebare am pornit