In timpul Evului Mediu, istoriografia europeana a consemnat un numar de intamplari bizare, care nu pot fi pe deplin intelese nici astazi. Fara niciun motiv aparent, unii oameni erau loviti de o manie a dansului, jucand frenetic si fara oprire pentru zile intregi, de multe ori antrenand intreaga comunitate.

In cazuri rare, acest tip de manifestare eclectica se raspandea, asemenea unei contagiuni, in satele sau orasele invecinate. Nu putini au fost cei care au murit, secatuiti de puteri.

Justus Friederich Hecker, in cartea sa "Mania dansului: O epidemie a Evului Mediu" aminteste de cateva instante revelatoare pentru acest fenomen. Aflam astfel ca, in 1207, preotul unui biserici din orasul german Bernburg asista neputincios cum mai multi tarani s-au adunat si au inceput sa petreaca galagios de Ajunul Craciunului in curtea locasului sfant.

El a cautat sa ii admonesteze pentru ca dansul si chiuitul lor ii deranjau pe enoriasii care venisera la slujba, dar spre mirarea sa, acestia nu numai ca nu il bagau in seama, dar pareau ca erau intr-o stare hipnotica. Au incetat intr-un tarziu, cand rand pe rand au cazut la pamant, istoviti.

O manie se raspandeste pe continent

Pe 17 iunie 1278, aproape doua sute de oameni au inceput sa joace cuprinsi de o frenezie nemaiintalnita in Utrecht. Numai ca podul pe care se desfasura intreaga debandada a cedat, o mare parte a celor implicati inecandu-se.

Pe urma, in 1374, mai multi locuitori ai orasului german Aachen au prezentat aceleasi simptome, numai ca de data aceasta, mania a izbucnit la catva timp si in Cologne, iar apoi s-a extins si in tarile vecine, in Belgia (Liege, Tongres), Olanda (Utrecht) si Franta (Metz).

Dansatorii pun stapanire pe un oras

Insa, cel mai celebru si mai bine documentat caz este cel din Strasbourg, petrecut la un secol