Cât de important mai este Paştele pentru români? RL face o trecere în revistă a evoluţiei obiceiurilor legate de sărbătorirea Învierii Domnului, ce a avut loc în timp, de la perioada interbelică până în zilele noastre. Multe dintre obiceiurile legate de Paşte au supravieţuit nealterate de cei 40 de ani de comunism. Altele au cunoscut în decursul anilor transformări radicale. Petrecerile de după slujba pascală sunt la fel de straşnice: la discoteci pentru tineret, în familie pentru cei trecuţi de prima tinereţe. Acum la biserică se merge indiferent că eşti star rock, prezinţi vremea la tv ori eşti simplu muncitor.
Doar că preotul mai sare canonul şi predica are mai multe note personale. Înainte se mânca de post forţat de împrejurări, acum există o adevărată industrie care te îmbie cu tot felul de bunătăţi.
Noaptea de Înviere şi petrecerea Paştelui
Interbelic. Adeverinţă de la preot că ai cântat în biserică
În România interbelică, Paştele era o sărbătoare de care se ţinea seamă inclusiv la şcoală. În 1943, Virgil Lazăr, acum în vârstă de 83 de ani, tocmai devenise elev la Liceul de elită „Principele Nicolae" din Sighişoara: „Noi mergeam în vacanţa de Paşte acasă, acolo unde vechile cărţi liturgice încă foloseau literele chirilice. Unele erau de pe vremea mitropolitului Andrei Şaguna ori chiar mai vechi. Tot aşa, unele dintre aceste cărţi aveau diverse adnotări, care reconstituiau o adevărată istorie a comunităţilor. Atunci când ne întorceam la liceu trebuia să aducem o adeverinţă de la preotul din sat, care să ateste faptul că am citit Apostolul la slujbă şi că am cântat în strană".
Puşcături în noaptea de Paşte
Lazăr îşi aminteşte că după ce se înconjura biserica de trei ori, oamenii trăgeau cu puştile în aer. Obiceiul s-a perpetuat şi pe vremea comunismului, când vânătorii din sat veneau la slujbă cu puştile încărcate
