Dacă aveţi economii de numai câteva sute de euro decizia de a păstra banii acasă s-ar putea dovedi mai bună decât aceea de a-i pune într-un depozit la bancă deoarece comisioanele mari percepute de bănci la care se adaugă impozitul datorat statului şterg în multe cazuri tot câştigul din dobândă.
Mai mult, există cazuri în care la scadenţă vă puteţi trezi că aveţi de încasat mai puţini bani decât aţi depus iniţial. Comisioanele percepute de bănci pentru administrarea unui cont curent în euro, produsul prin care se derulează toate operaţiunile efectuate de un client în această valută, variază între 0,5 şi 2 euro pe lună, adică între 12 şi 24 de euro pe an.
La acestea se adaugă un comision de 0,5% din suma retrasă dacă banii nu sunt retraşi la scadenţă, dar şi impozitul de 16% pe veniturile din dobânzi. Spre exemplu, la un depozit de 500 de euro pe un an la o rată medie de 3,5% dobânda brută acumulată este de 17,5 euro. După plata impozitului pe venit rămâne o dobândă netă de 14,5 euro.
Dacă adăugăm şi un comision de 12 euro pe an, clientul mai rămâne cu 2,5 euro peste suma depusă iniţial, care este echivalentul comisionului de retragere numerar dacă respectivul client nu ajunge să-şi ridice banii de la bancă în ziua scadenţei. Rezultă astfel că pentru sume mai mici de 500 de euro plasamentul într-un depozit devine nerentabil.
Există însă şi câteva excepţii şi unele bănci nu taxează administrarea contului curent sau le oferă clienţilor un interval de câteva zile în care îşi pot retrage banii din depozit fără comision.
Din nevoia de a identifica alte surse de venituri pe fondul prăbuşirii vânzărilor de credite, bancherii au introdus comisioane noi în criză şi au schimbat mai des grila de tarife pentru servicii curente. Jucătorii mari, în special, încearcă să profite de baza largă de clienţi pentru a compensa veniturile
