"Din mormantul intunecat/ azi, Hristos a inviat/ a inviat, a inviat/ viata vesnica ne-a dat./ Pasarile ciripesc/ toate florile-nfloresc/ Infloresc, infloresc/ Pastele sarbatoresc".

Vocile lor de cristal se-aud de la poarta bisericii. Rasuna in toata curtea, intr-un fel ireal, de parca s-ar asterne usor, din cer. Acolo, in fata pridvorului mare din piatra, stau gramada zeci de obiecte bisericesti. Vasul de agheasma, sfesnicul, Sfanta Cruce, chivotul, vesmintele preotesti, cartile sfinte, scaunele, toate au fost scoase de-a valma, pentru a fi spalate si curatate cu peria. O batrana cu chipul brazdat si privirea smerita smulge fir cu fir balariile din gradina si le arunca pe foc. Miroase a tamaie proaspata si a primavara. Vantul mangaie usor satul, alinand toate durerile lumii. Din biserica, glasurile de copii se-aud neincetat, ca niste glasuri de ingeri. Vestesc in tot satul miracolul Invierii, ca pe cea mai dulce primenire a lumii. "Sa cantam cu-adevarat,/ azi Hristos a inviat,/ a inviat, a inviat/ lumea iar s-a luminat". Acolo, in biserica straveche din piatra, un grup de copii imbracati in camasi lungi si albe repeta de zor repertoriul pentru noaptea cea mare a Invierii. Se numesc "Ingerasii" si sunt cei mai harnici elevi ai scolii din sat. De cativa ani, nu trece nici o sarbatoare crestina, la care sa nu fie invitati sa cante la vreo biserica sau manastire din tara. Glasurile lor ingeresti au fermecat mii de suflete cuvioase si i-au adus mereu pe mireni mai aproape de Dumnezeu. Se-apropie zilele Sfintelor Pasti si vor canta din nou, la manastirea Zamfira, si-apoi la cateva parohii din Ploiesti. Inainte, insa, trudesc ore in sir, repeta intruna, pentru doua note muzicale se intampla adesea sa staruiasca zile la rand, pana cand tot cantecul lor se aude, cu adevarat, ca din cer. In fiecare dimineata se intalnesc aici, in biserica, si o iau de la capat. Num