Vă prezentăm o serie de fotografii încărcate de emoţie, tragice sau amuzante, imagini care s-au strâns în ultimii ani în arhiva ziarului „Adevărul". Pe unele le-aţi văzut în paginile publicaţiei sau pe site-ul www.adevarul.ro, altele, însă, au n-au fost publicate niciodată. Azi le facem dreptate.

În urmă cu 10-15 ani fotografia de presă nu însemna aproape nimic. De la directorul unui ziar şi până la cel mai mărunt redactor, toată lumea era de părere că fotografiile consumă inutil spaţiul tipografic dintr-o pagină. Azi, lucrurile acestea tind să se inverseze. Sunt destule publicaţiile care „aruncă" cinci-şase fotografii în pagină, despărţite de câteva rânduri de text. Foarte rar, scrisul şi imaginea se îmbină cu folos.

Facerea unei pagini de ziar este uneori o muncă haotică. Cum alegi, ca reporter, între două fotografii bune, pe cea cu care îţi vei ilustra articolul? Renunţi la amândouă atunci când paginatorul îţi spune că are nevoie de o poză pătrată, la fel de mare ca macheta reclamei de alături, şi nu de una dreptunghiulară cum îţi imaginasei tu.

Regulile presei sunt ciudate. „N-are gest", spune editorul foto atunci când îi prezinţi portretul unui personaj de interviu. „N-are gest" înseamnă că personajul fie nu se uită în cameră, fie nu gesticulează, fie are o figură pur şi simplu împietrită. Lista acestor site prin care trece o fotografie înainte să ajungă în ziar este lungă. Astfel, nu de fiecare dată cele mai bune fotografii ajung în faţa cititorilor.

Presa traversează o criză mare. Fotoreporterii cară zilnic în spinare câteva zeci de kilograme de obiective şi camere, în vreme ce tot mai mult conţinut importat de mass-media provine din telefoanele unor oameni care s-au nimerit acolo. „Adevărul" se mândreşte cu fotoreporterii din redacţiile de la Bucureşti şi din ţară. De aceea, vă prezentăm azi câteva fărâme din munca lor zilnic