Într-un an de zile a făcut peste 80.000 de poze la concursuri de atletism. Mai nou, a trecut la gimnastică ritmică şi scrimă.

Dan Mareş nu a făcut sport în viaţa lui. Adică ba da, îşi aminteşte că pe la 12 ani se ducea pe stadionul "23 August" să facă jogging. "Apoi, în 1984, urmăream Olimpiada de la Los Angeles, atît cît se transmitea atunci, 2 ore pe zi. Mergeam pe ştrand la Tei şi de acolo goneam cu bicicleta acasă să prindem întrecerile. Din perioada aceea ştiu de Anişoara Cuşmir, de Maricica Puică, de Sorin Matei care se bătea cu Sotomayor", îşi aminteşte Mareş.

Atunci a stabilit că atletismul îi este sportul preferat. Pînă la poza de atletism însă a mai trecut o vreme. În vîrstă de 42 de ani acum, Dan a fost mai întîi avocat. A lucrat într-o multinaţională pe probleme de afaceri imobiliare, timp de 15 ani. "Lucram mult, ziua, seara, uneori pînă la patru dimineaţa. Mi se părea că iau parte la ceva foarte important. Apoi, în ianuarie 2011 m-am decis brusc. Mi-am dat demisia şi m-am dedicat fotografiei. A fost simplu", spune Dan Mareş.

Tovarăş de drum

Născut la Bucureşti, acum rezident al orăşelului Buftea, Mareş se duce prin ţară la toate concursurile de atletism. De seniori, de juniori, de copii, nu are nici o importanţă. Băile Felix, Bacău, nu contează. Spune că e o prezenţă discretă la competiţii. "Nu mă bag în seamă cu atleţii. Mai mult vorbesc cu ei apoi, pe Facebook, cînd postez pozele. Cei mai mulţi sînt foarte de treabă, politicoşi, îmi mulţumesc. Îşi exprimă aprecierea chiar şi oamenii care nu fac sport", se mîndreşte Mareş. Acum, în ultima vreme, au început sportivii să-l roage să le facă poze.

Dan Mareş nu este singur în "nebunia" lui. Sau am putea fără grijă să uităm de ghilimele, pentru că şi el recunoaşte că e puţin nebun. Fostul avocat umblă pe la concursuri însoţit de un prieten care filmează. Un student basarabean l