Ruscuta-de-primavara, o floare frumoasa, de un galben stralucitor, infloreste intotdeauna in preajma Pastelui, vrand parca sa confirme legenda conform careia s-ar fi nascut din lacrimile lui Iisus Hristos rastignit pe cruce.
O alta legenda, mult mai veche, legata de numele latinesc al florii, Adonis vernali, aminteste de grecul Adonis, un vanator chipes care s-a indragostit de Afrodita. Ares, zeul soarelui, indragostit si el de zeita frumusetii, il rapune, dar frumosul Adonis se transforma intr-o planta, ruscuta, care infloreste din martie pana in aprilie, perioada in care se si recolteaza pentru uscare.
Ruscuta este folosita destul de des ca planta decorativa. Este insa si planta medicinala, fiind folosita cu rezultate deosebite in tratarea afectiunilor inimii si a tulburarilor neurovegetative.
Ruscuta creste spontan in zonele calcaroase si insorite, pe coastele abrupte, in pasuni si fanete, de la campie pana sus, in zona montana. In functie de zona in care creste, se mai numeste bulbuc, buruiana-calului, buruiana-de-talan, buruiana-neagra, chioara-gainii, cocosei, dedinita, deditei-galbeni, scanteita, spant, spanz, spanz-de-cal, spreut.
Planta are in pamant un rizom cu radacini negricioase si miros neplacut. Frunzele seamana foarte bine cu cele de marar. Florile de ruscuta sunt mari, cu un diametru de 6-8 cm, de culoare galben-aurie, lucioase, cu 5 sepale paroase, 10-20 petale lungi de 2-4 cm si numeroase stamine.
Pentru uscare, partea aeriana se aduna in timpul infloririi. Uscarea trebuie facuta imediat dupa recoltare, in incaperi bine aerisite. In scop medicinal, se folosesc numai florile si frunzele.
Datorita principiilor active pe care le contine, cardenolizi, flavone, acid aconitic, saponine, chinone, planta are proprietati cardiotonice. Spre deosebire de digitala, insa, ruscuta-de-primava
