Dacă judeţul Alba ar fi o mică şi bogată republică independentă, ea ar fi probabil repede ”eliberată” de americani, care ar instala imediat democraţia. Câteva gherile răzleţe ale tăietorilor de lemne (denumite nu se ştie de ce „beretele verzi”), infiltrate de CIA, ar fi repede curăţate de dronele camuflate în drujbe Huskvarna şi un grup de rebeli ar proclama zona Abrud-Roşia Montană ca provincie separatistă. Comunitatea internaţională ar sări în ajutorul oamenilor de acolo care, nu-i aşa, „nu doresc decât să muncească”… un drept fundamental pentru ei şi, culmea, o obligaţie pentru noi, ceilalţi. Importul de democraţie s-ar echilibra cu exportul de resurse şi, cu toţii, inclusiv fanii lui Obama din Gura Roşiei, am scoate casetofoanele cu leduri pe geam şi, în loc să croşetăm şosete la televizor, am face grătare în noroiul din faţa porţii…

Din păcate însă, judeţul Alba nu este o republică independentă, iar resursele pe care le are sunt o miză doar pentru cercurile înalte ale jmecheriei de Bucureşti. De la funcţionarii din ministere şi până la mediul politic, toată lumea cunoaşte potenţialul „afacerii Roşia Montană” aşa cum este ea acum, adică nedemarată. Odată pornită, potenţialul ei în ochii clasei politice ar scădea mai rapid ca bursa din Toronto după un protest al Greenpeace, de aceea nimeni nu are interesul să o vadă începută… Ea nu va fi pornită printr-o decizie politică sau administrativă şi asta nu pentru că ar fi în primul rând riscantă pentru mediu sau din alte considerente etice, ci doar pentru că nimeni nu îşi va asuma gâtuirea găinii care face ouă de aur (şi nu mă refer la legenda cu găina care s-a mutat de pe Muntele Găina la Roşia Montană). Aici e şi vina găinii, care a făcut ani întregi ouă de aur pe apucate… cele mai multe în cuibare greşite. Mai explicit de aşa, e greu să fiu.

Însuşi preşedintele României crede că Alba este ultima speran