Eliminarea suferită în "optimile" turneului din SUA rămîne una dintre marile decepţii ale unei cariere de excepţie, despre care "Batigol" a vorbit recent cu jurnaliştii de la France Football.
La 21 de ani, cît avea cînd a debarcat în Italia (1991), Gabriel Batistuta era un cvasinecunoscut. Mai mult un pariu al scouterilor Fiorentinei, care-l reperaseră la tradiţionalul turneu al speranţelor de la Viareggio.
Dar apărătorii din Serie A, cei mai faimoşi din lume, s-au lămurit repede că au de-a face cu un mare atacant. Un goleador. N-avea o tehnică deosebită, însă compensa prin forţă, tenacitate şi un simţ al porţii ieşit din comun. Calităţi ce i-au adus 250 de goluri în 12 ani de Il Calcio şi o poreclă nemuritoare: Batigol.
În 2005 a dispărut subit de pe orbită. S-a retras şi nimeni n-a mai ştiut de el pînă de curînd, cînd Colon Santa Fe i-a oferit postul de director sportiv, iar celebra revistă France Football l-a vizitat acasă, în Argentina, pentru un interviu. O discuţie în care Batistuta vorbeşte, printre altele, şi despre una dintre marile decepţii ale carierei: eliminarea de la Mondialul 1994, suferită în faţa României.
"Nu mai puteam"
- Aţi dispărut complet din peisaj după ce v-aţi retras de la Al-Arabi, în 2005. Ce aţi făcut în toată această perioadă?
- Nimic. N-am făcut nimic important. M-am odihnit. Am jucat polo, golf...
- Nu mai voiaţi să aveţi de-a face cu fotbalul?
- Eram efectiv obosit, stresat. Nu mai eram acelaşi din perioada în care obţinusem atîtea succese. Trebuia să mă menţin la un anumit nivel, dar la 33 de ani devenise din ce în ce mai dificil. Nu mai puteam. De aceea am decis să mă retrag.
Calea mai uşoară
- S-a spus adesea că nu eraţi un pasionat de fotbal, că n-aţi visat niciodată să ajungeţi profesionist..
- A existat mereu acest mit, potrivit căruia eu nu iubesc fo
