Bucureştiul este un oraş bogat. Are un buget anual de aproape un miliard de euro.

Primarul Bucureştiului este ales de peste jumătate de milion de oameni, cel mai reprezentativ om politic după preşedintele României. După exemplul lui Traian Băsescu, o carieră politică de succes poate începe dintr-un fotoliu de Primar General, ceea ce face ca postul să-i facă pe mulţi să viseze la Dealul Cotrocenilor. Dar nu numai Primăria Capitalei contează, căci şi sectoarele au sex-appealul lor. Un primar de sector este administratorul vieţii a sute de mii oameni, cu un buget pe măsură. Ca un mic exemplu putem lua Primăria Sectorului 1, care are venituri anuale aproape la fel de importante ca şi Primăria Capitalei. Un buget ce-i permite să adune gunoiul pe cheltuiala ei (de fapt, a tuturor contribuabililor), să facă reabilitări termice, să scoată o publicaţie şi să planteze milioane de flori. La o scară mai mică, acest fenomen este regăsit la nivelul tuturor primăriilor de sector.

De ce am făcut această introducere? Pentru a explica miza conflictului dintre Crin Antonescu şi Andrei Chiliman. de-a face cu politica, dacă ne referim la principii doctrinare, ideologie sau considerente strategice. În fapt, Crin Antonescu, preşedintele PNL, a tranşat o bătălie pentru putere cu preşedintele organizaţiei Bucureşti, Andrei Chiliman, având drept miză candidaturile la nivelul Capitalei. Şi mă refer la nominalizările pentru candidaţii la primăriile sectoarelor 2 şi 6 din partea USL, dar şi la listele de consilieri municipali. Unde Antonescu acceptase o paritate de 1 la 1 cu PSD, chiar dacă scorul din sondaje dădea dreptul liberalilor la cel puţin o dublare a numărului de candidaţi eligibili.

A mai fost o problemă legată de trezorierul partidului Rareş Mănescu, adică de omul responsabil cu banii albi şi înţelegerile negre din spatele campaniilor electorale. Rareş Mănescu dorea