- Cultural - nr. 994 / 14 Aprilie, 2012 Faptul ca, de cativa ani, in vocabularul uzual al limbii romane - la toate nivelurile, si chiar si in mediul bisericesc s-a inoculat, cu titlul de sindrom, o grava eroare de exprimare in pronuntarea denumirii biblice a celui mai mare praznic al crestinismului: Sfintele Pasti, sau Invierea Domnului, sub forma peiorativa si stranie de "Paste”, ne determina sa luam atitudine, semnaland pericolul iminent de degenerare in erezie a conotatiilor biblice si dogmatice, caracteristice acestui eveniment culminant al mantuirii noastre. Cu precizarea ca nestiinta, indiferent cui apartine, nu este o scuza, ci un pacat, in cele ce urmeaza vom face o prezentare sintetizata a locurilor biblice din Vechiul si Noul Testament, ca pretioase si incontestabile marturii interne, privind denumirea corecta de "Pasti”, a acestei sarbatori. Termenul de "Pasti” are, in limba romana, numai forma de plural pentru exprimarea corecta a multiplelor lui sensuri, din limba ebraica biblica: "Chag ha’Ppesách” = "Sarbatoarea trecerii”, sau "Ppesachim” = "a trecerilor” (de la pesách = trecere) (cf. Ovid Densusianu, "Istoria limbii romane”, I, 1964, p.173; si tot asa: "Dictionarul limbii romane moderne”, Editura Academiei R.P.R., 1958, p. 589, si toate editiile ulterioare; se admite ca termenul "pesah” ar putea fi si de origine egipteana, iar in limba romana ar fi ajuns prin filiera bizantino-latina, cu forma "Paschae”). Semnificatia de baza a termenului "Pesach – Pasti” (cf.dr. Vasile Tarnavschi, "Arheologia Biblica”, Cernauti, 1930) este insa cea din "Iesirea 12, 12-13: «In noaptea aceea, voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul. Iar la voi sangele va fi semn pe casele in care va veti afla (cf