- Istoric - nr. 994 / 14 Aprilie, 2012 Crime si criminali in serie Niciodata nu s-a mai intors Ion Arion la Agris, satucul cocotat pe unul din frumoasele platouri ale Apusenilor. Poate, doar cu ani in urma, cand satul i-a ridicat un monument al recunostintei. Si-n fiecare an, de Ziua Marii Uniri, urmasii sai, tot satul, dar si satele vecine, isi dau intalnire la Agris pentru a cinsti memoria eroului. O vreme, prin anii ’80, era nelipsit de la aceste intalniri de suflet si Traian Bichis... Era ultimul care l-a vazut in viata. In bratele lui a murit. Cand l-am intalnit ultima oara, in ’89, era trecut de 90 de ani si spunea ca si-a incheiat rosturile vietii, lasandu-si amintirile intr-un jurnal alcatuit cu rigurozitate notariala, slujba lui de-o viata. De la el am aflat povestea tulburatoare a Eroului Ion Arion. S-a nascut la 24 ianuarie 1894 in Agris, cum rezulta din arhiva bisericii ortodoxe, si avea inaltimea cu ceva peste doi metri. Trenul plecase din gara Teius... Erau clipe de fericire, asteptate de toti romanii. Fluturau steagurile tricolore, iar cantecele romanesti razbateau pana departe. Erau insa scene de nesuportat pentru Garda Nationala Ungureasca, inarmata ca-n timp de razboi, care, pentru a reduce la tacere entuziasmul, a tras spre tren, omorandu-l pe Ion Arion... Era pe scari, a cazut jos, unde s-a format o balta de sange. Trenul a oprit. Multi au cerut razbunare. Sa ia cu asalt etajul I al garii Teius si sa-i omoare pe cei din garda ungureasca, pentru crima facuta. A triumfat insa alta idee: continuarea drumului spre Alba Iulia. Din vagonul vecin, intre cei care i-au sarit in ajutor, s-a aflat si Traian Bichis. In bratele lui si-a dat ultima suflare. L-a urcat apoi in tren si locomotiva s-a pus in miscare. Era primul sacrificiu romanesc din dimineata Marii Uniri... A fost jale mare la Alba Iulia, unde vestea uciderii de catre Garda Nationala Ungureasca