- Istoric - nr. 994 / 14 Aprilie, 2012 Ziua de 4 aprilie 2012. Uitasem sa intorc fila de calendar. Insa, in "Cuvantul liber”, am dat peste editorialul doamnei Mariana Cristescu, despre barbarul bombardament american asupra Bucurestiului, din 4 aprilie 1944. De fapt, in anii din urma, am scris articole pe aceasta tema, de trista amintire pentru mine si veteranii supravietuitori bucuresteni ale acelor teribile bombardamente anglo-americane, din perioada 4 aprilie – 15 mai 1944, in zona Bucuresti, Ploiesti, Campina, Valea Teleajenului – zona petroliera si rafinarii. Aveam 12 ani si ce am vazut, ce am patimit nu pot sa uit. Ce speriat am fost, zile si nopti in sir, prin adaposturi, cu geamantanasul care continea trusa medicala, apa si ceva alimente, in caz ca ramaneam blocati sub daramaturi, cu familia refugiata din calea sovieticilor, care au spart frontul la Iasi, Pascani, Chisinau, armata romana si germana in retragere fortata, mii de refugiati din Moldova, pe sosele sau pe calea ferata… Am ajuns la tatal meu, la Bucuresti, pe 3 aprilie, iar pentru 4 aprilie era anuntat un exercitiu de apararea pasiva, asa ca unii cetateni isi vedeau linistiti de treburile lor. Cam pe la ora 10, s-a auzit din aer un zumzet de avioane grele, de bombardament, cu 4 motoare, celebrele superfortarete americane, aflate cam la 5.000 de metri inaltime. Erau argintii, in bataia razelor de soare, un val compact, fara avioane de vanatoare-protectie, cam 100 la un val, cam trei valuri. Ceea ce au facut prin atacul surpriza este greu de imaginat! Editorialul de miercuri, 4 aprilie, il reda perfect, asa cum a fost si asa cum l-am trait. Si am scapat cu viata, apoi am fost evacuati la Beius – Bihor. Pe acolo, treceau la ore fixe alte valuri de avioane, cu armament, pe care il parasutau pentru partizanii lui Broz Tito, apoi faceau cale intoarsa peste Romania, pana la sovieticii din Ucraina, unde e