Pentru domnul Traian Basescu istoria se poate opri. Acum. Sau mai tarziu. Cum a spus el in noiembrie. Daca demisioneaza. Sau mai tarziu, candva pe parcursul anului viitor. Daca va fi demis pentru inalta tradare. Si apoi judecat. Sau daca va fi suspendat. Oricum, el se apropie de sfarsitul unei curse lungi. Si cum va fi acest sfarsit depinde de el. Si tot de el depinde ce va fi dupa sfarsit.
Presedintele Traian Basescu s-a calificat drept un inamic al democratiei. Al statului de drept. O persoana care pur si simplu nu intelege cum functioneaza un stat modern european. Un om cu un discurs dublu. Sau chiar triplu. Cu un mesaj pregatit pentru opinia publica, amagitor si profund fals. Cu un alt mesaj pentru colaboratori, respectiv pentru prietenii sai politici. Si, in fine, cu un al treilea mesaj, pentru sine. Ceea ce spun vocile, pentru uzul exclusiv al lui Traian Basescu, este radical opus cu ceea ce rosteste vocea sa si atunci cand se adreseaza cetatenilor Romaniei, si atunci cand vorbeste cu grupurile sale de interese politice ori financiare. Toata aceasta pasareasca are un efect nu numai asupra istoriei Romaniei si istoriei romanilor, ci si asupra propriei sale biografii. Asa cum va ramane ea in istorie.
Presupun ca nici cei mai inversunati dusmani ai lui Traian Basescu nu isi imagineaza ca acesta poate fi sters din istorie. Indiferent care va fi sfarsitul lungii sale curse politice. In definitiv, acest personaj, despre care imi permit sa vorbesc la trecut, a condus un partid, Primaria Generala a Capitalei, statul roman iar in Executiv a reusit, in mod direct sau prin interpusi, sa conduca Transporturile de nu mai putin decat de opt ori. Intr-un fel sau altul, in mod benefic sau malefic – asta judecam noi si vor judeca si altii – el si-a pus amprenta asupra stradutelor, strazilor si autostrazilor, porturilor si aeroporturilor, flotei navale si aeriene
