Ce pot să vă urez de aceste sărbători mai mult decît să daţi peste o carte inteligentă, provocatoare şi să vă bucuraţi de ea? Iată un fragment din Profanări, a lui Georgio Agamben, în care comentează un text esenţial din Walter Benjamin. Vă recomand cărţile din colecţia Angelus Novus, Editura Tact. Pentru pasionaţii de teologie şi filozofie este exact ce trebuie. Nu vă feriţi de provocări sau chiar de profanări. Sînt mai profitabile decît veşnica lîncezeală între două ecranizări ale Patimilor şi trei pastorale despre cum strică televizorul poporul. După cum ştim cu toţii, mai mult sau mai puţin intuitiv, e ceva mai complicat de atît.

Capitalismul ca religie este titlul unuia dintre fragmentele postume cele mai penetrante ale lui Benjamin. După Benjamin, capitalismul nu reprezintă doar, ca la Weber, o secularizare a credinţei protestante, ci este el însuși un fenomen religios, care se dezvoltă în mod parazitar pornind de la Creștinism. Ca atare, ca religie a modernităţii, el este definit prin trei caracteristici: 1. Este o religie culturală, poate cea mai extremă și absolută care a existat vreodată. Totul în interiorul său are sens numai cu referire la împlinirea unui cult, și nu relativ la o dogmă sau o idee. 2. Acest cult este permanent, este „celebrarea unui cult sans trêve et sans merci”. Nu putem distinge, în interiorul său, între zile de sărbătoare și zile de muncă, ci există o singură, neîntreruptă zi de sărbătoare, în care munca coincide cu celebrarea cultului. 3. Cultul capitalist nu este consacrat izbăvirii sau ispășirii unei vini, ci vinii însăși. „Capitalismul este poate singurul caz de cult non-ispășitor, ci culpabilizant… O monstruoasă conștiinţă vinovată care nu cunoaște izbăvire se transformă în cult, nu pentru a-și ispăși în acesta vina sa, ci pentru a o face universală… și pentru a-l captura, în final, pe însuși Dumnezeu în vină… Dumnezeu