În Republica virgulă Capitalistă România, cum ieşi din Bucureşti, se termină veştile rele. Deasupra Capitalei noastre e un fel de nor toxic, format din cele mai otrăvite şi mai otrăvitoare „ştiri”, din surse absolut sigure, asupra dezastrului în care ne aflăm.
Totul merge foarte rău, cu excepţia mediilor care fac rating cu acest apocalips financiar, economic, politic, social, agricol, ecologic, cultural, academic, universitar şi preuniversitar. Toţi fură, toţi mint – şi nimeni nu răspunde, nimeni nu este de vină. Medicii sînt corupţi şi incompetenţi, profesorii primesc foloase necuvenite şi îşi maltratează elevii. Iar elevii sînt nu doar lipsiţi de orişice respect pentru valorile neamului; dar au şi o ignoranţă înmărmuritoare pentru generaţiile mai vîrstnice de moralişti.
Mărturisesc că nu prea înţeleg suita logică a acestor jelanii. De vreme ce nimic nu merge bine în România (şi ne place să tot repetăm asta, sub vraja talk-show-urilor ce ridică pulsul), rezultă că situaţia „dezastruoasă” a învăţămîntului nu face decît să confirme tabloul, sumbru, general. De unde, atunci, pretenţiile exagerate legate de elevii noştri? Se vede însă că, şi în cea mai neagră reprezentare a situaţiunii, o rază de speranţă ne luminează tînăra generaţie. Da, sînt foarte răi elevii de azi, faţă de cum eram noi în Epoca de Aur; nu se mai citeşte, nu se mai învaţă şi, culmea, nici nu se mai stă la coadă la lapte... Totuşi, ce scriitori mai „lecturează” ei cînd nu se joacă pe acele blestemate de gadget-uri ce ne fac să suspinăm după vremea telefoanelor publice cu fise de un leu?
DE ACELASI AUTOR Greşeli de tipar (I) Back To School Despărţirea de Constanţa Buzea Putem să nu ne certăm Elevi din Sighişoara, din Tîrgu Mureş, din Reşiţa, din Mediaş, din Brăila, din Bucureşti, din Chişinău s-au strîns în prima „locaţie” ca să ne arate ce au citit ei din Mircea Eliade şi
