La meteo se anunţă vreme ploioasă în weekend. Practicanţii de Parkour din Bucureşti sunt indecişi dacă să se adune sau nu pentru antrenamente. Pe la 10 dimineaţa primesc însă un telefon. Era Dan Dinu, unul dintre cei mai vechi practicanţi de Parkour din Bucureşti şi un membru activ al comunităţii traceurs.ro.
- Să te îmbraci lejer! Trening şi adidaşi. La 14.00 în faţă la Patriarhie.
- Aaaa, okkkkey! Blugii nu sunt buni?, răspund eu oarecum încurcată.
Cuvântul „trening" a sunat atât de ciudat. M-am repezit la dulapul cu haine. Nici nu mai ştiam în ce sertar mi-am abandonat ţinuta sportivă.
Saltul maimuţei şi mişcarea leneşului
Îi recunosc imediat pe traceuri după mişcările acrobatice pe care le fac. Am ajuns numai bine. Încălzirea abia începuse.
- Îţi mai aduci aminte mişcările de la orele de sport din şcoală?, mă chestionează Dan.
Încălzim întâi gâtul, apoi umerii, braţele, spatele, picioarele. Stăm pe vărfuri, ne ghemuim, simţim tensiunea peste tot în încheieturi. Câţiva traceuri continuă cu exerciţii caliestenice (n.r. cu greutatea corpului): flotări, ridicări, tracţiuni. După etapa de încălzire urmează cea de condiţionare, apoi acrobaţiile - sărit peste ziduri, aterizări şi în cele din urmă traseul. Căci acesta este scopul final, să parcurgi un traseu din punctul A în punctual B, cât mai rapid, cât mai efficient, cu cât mai puţină risipă de energie. Şi fără accidentări. „Un traseu bun de Parkour îmbină cel puţin cinci mişcări", explică Didi, una dintre fetele care au venit astăzi la antrenamente. Cele mai cunoscute mişcări sunt monkey, dash, reverse, cong, lazy. Prima mişcare presupune ca atunci când sari să-ţi sprijini mâinile de obstacol şi să-ţi treci picioarele în faţă printre ele. Ultima, numită şi mişcarea leneşului, implică o săritură de la doi metri înălţime, Căderea se încetineşte cu ajutorul mâinilor. Mişcă
