Putine tragedii in istoria recenta a omenirii au avut un asemenea impact emotional, pe cat avut-o cea din noaptea de 14 spre 15 aprile 1912.
Omenirea a avut parte de atunci de infinit mai mari tragedii, incepand cu cele doua razboaie mondiale si terminand cu cele provocate de dictatori dezaxati de prin Asia sau Africa. Ceva anume a facut insa ca tragedia Titanicului sa aiba un factor emotional iesit din comun, care s-a pastrat cumva peste timp.
Despre acea teribila noapte in care apele Atlanticului au inghitit peste 1.500 de suflete s-au scris incredibil de multe studii, romane, piese de teatru, poezii ba chiar si parodii. S-au realizat costisitoare filme artistice, dar si documentare.
Intr-un astfel de documentar, un protagonist al incercarii de a reconstitui istoria acelei tragedii isi exprima dezacordul fata de amploarea pe care au luat-o calatoriile in zona scufundarii celebrului transatlantic. Gratie modernelor mijloace de orientare, respectiva zona a devenit locul de intalnire a fel de fel de personaje, de la aventuriei cautatori de comori, pana la tinere perechi care vor sa isi serbeze logodna (!?) chiar in acel loc.
Acestea fiind cunoscute, nicio mirare ca 100 de ani de ani de la scufundarea Titanicului sunt comemorati printr-o croaziera care reparcurge traseul celebrului vapor.
Copia Titanicului incepe refacerea traseului cu doi romani la bord
Cumva, ceva, trebuia sa se intreprinda in vederea acestei obligatorii rememorari. Astfel, 3.500 de "fericiti participanti" la aceasta croaziera, contra unei sume cuprinse intre 3.900 si 50.000 de euro, beneficiaza de o croaziera de vis, menita sa evoce o croaziera de cosmar.
Desigur ca astazi, la fel ca si acum o suta de ani, diferentele de pret platit oglindesc si diferentele de confort primit. Astfel ca, in timp ce unii pasageri vor st
