Andrei Cionca, şeful Casei de Insolvenţă Transilvania, vorbeşte pentru Capital despre cultura antreprenorială la români, despre boom-ul insolvenţelor dar şi despre şansele de reuşită ale procedurilor de reorganizare

Capital: Potrivit unui sondaj realizat în decembrie 2011, unul din trei manageri de companie ia în considerare intrarea în insolvenţă. Până acum au intrat deja în insolvenţă peste 30.000 de companii. Dacă toată lumea intra sub protecţia acestei proceduri, cine mai rămâne să salveze companiile cu probleme? Cât de greu sunt valorificate activele firmelor intrate în insolvenţă şi la ce preţuri sunt ele vândute?

Andrei Cionca: Există într-adevăr pericolul creări unui cerc vicios în acest ritm, întrucât numărul mare de insolvenţe are ca efect direct micşorarea creditului comercial ,sufletul comerţului, care va atrage după sine un număr şi mai mare de incapacităţi de plată. Intrarea în insolvenţă a unui număr atât de mare de firme va avea o serie de efecte vizibile atât pe plan economic, cât şi social. Astfel, din punct de vedere economic, apare pericolul reducerii creditului comercial, îngreunarea circuitului comercial care va antrena ca un bulgare intrarea în incapacitate de plată a şi mai multor companii, în vreme ce în plan social va fi afectată piaţa muncii, crescând rata şomajului. Pentru a contracara o situaţie de blocaj financiar şi a frâna dezvoltarea bulgărelui de insolvenţe, ar trebui luate măsuri de ordin legislativ. În primul rând în ce priveşte legislaţia insolvenţei, ar trebui facilitată închiderea rapidă a procedurilor care nu mai au şanse de redresare şi un mecanism mai suplu de valorificare a activelor. De asemenea, ar trebui asigurată o protecţie mai bună a eventualelor finanţări acordate in procedura de insolvenţă, care să servească la redresarea companiilor cu şanse de reorganizare.Creditorii instituţionali, cum