Din Caţavencii.ro

Cît din ceea ce ni se întîmplă e din cauză că aşa vrem noi şi cît fiindcă aşa vor împrejurările? Asta depinde şi de noi şi de împrejurări, spune Aurora Liiceanu în Cuvinte încrucişate. Unii ne lăsăm duşi de val şi ne simţim bine, alţii o luăm împotriva apei şi ne prieşte, chiar dacă asta ne costă mai mult. Personajele sau, mă rog, cazurile care-i plac ei merg în răspăr prin viaţă, nu trăiesc la pauşal.

O franţuzoaică frumoasă, care e şi bogată şi nepoata lui Napoleon, e frigidă. Află ea de Freud şi se duce la Viena s-o trateze psihanalistul. Nu scapă de frigiditate, dar devine prinţesa psihanalizei după ce se apucă şi ea de trebuşoara asta. Să zicem însă că e mai uşor să-ţi iei viaţa în mîini, cînd ai buzunarele pline. Dar sînt şi femei care depind financiar de cîte cineva, ceea ce nu le împiedică să-şi ia lumea în cap, riscînd totul pe o singură carte şi chiar dacă pierd, nu se lasă. Altele, realizate, cum se zice, au bărbaţi proşti şi indolenţi pe care-i trag după ele, fiindcă nu le lasă inima să-i abandoneze. O tipă care visează să se mute de la bloc într-o vilă, are prietene cu care se sfătuieşte cum şi-ar putea atinge idealul. Soarta o ajută. Un domn care locuieşte la vilă în cartierul bucureştean cu nume de capitale se îndrăgosteşte de ea. Dar domnul vrea e ca ea să nu mai facă nimic şi să nu se mai întîlnească cu nimeni, ci să stea toată ziua pe canapea, iar el s-o admire. Ia-ţi o pisică! îl sfătuieşte femeia, renunţînd la idealul ei locativ.

Să nu vă închipuiţi că în cartea asta Aurora Liiceanu face descrieri de caz pe care le ia apoi la puricat, la rece. Povesteşte ca o prozatoare, iar, ca psiholog, nu uită să se îndoiască de rezultatele explorărilor sale prin capetele altora. Fiindcă cei care-i povestesc una sau alta din trecutul lor îi spun ceea ce cred că li s-a întîmplat. Chiar şi cînd e vorba de noi înşine, fabulă