Pentru a ajunge la Mânăstirea Frăsinei treci printr-o zonă de o frumuseţe care îţi taie răsuflarea, iar ultimii patru kilometri îi parcurgi pe un drum îngust care trece prin pădure. Însă pentru femei drumul se termină cu un kilometru înainte de a ajunge "sus". Ni se înfăţişează o mică mânăstire, în faţa căreia se afla un microbuz plin cu femei. Suntem un pic nedumeriţi. Lăcaşul părea cam mic pe lângă ce auzisem. Aşa că întrebăm dacă aceasta este mânăstirea. "Pentru noi, da", ne răspunde una dintre femei, care ne arată un panou. Cu litere de-o şchioapă scrie: "Strict interzisă urcarea mai sus a persoanelor feminine. Legământul sfântului Calinic". Ni se explică că blestemul trebuie luat în serios şi că femeile care l-au nesocotit au plătit scump, chiar şi cu viaţa. "Credeţi că este mit sau realitate împlinirea blestemului asupra celor care nu ţin cont de el?", întrebăm noi, însă nu apucăm să terminăm, pentru că suntem dur apostrofaţi de o doamnă trecută peste 40 de ani venită tocmai din Moldova. "Doamne fereşte, să nu mai spuneţi asta niciodată. Toată lumea ştie despre ce s-a întâmplat cu femeile care au urcat sus", ne spune ea, după care îşi face semnul crucii. Continuăm să urcăm, iar după câteva minute de mers ni se înfăţişează în faţa lăcaşul în care doar bărbaţii sunt bineveniţi. Ne întâmpină o linişte deplină, neclintită de nimic. Este amiază, iar călugării se pregătesc de masă. Timpul parcă stă în loc la Frăsinei, în acest loc binecuvântat de Dumnezeu. Regulile sunt stricte. Şi respectate cu sfinţenie. Iar carne nu se mănâncă niciodată. Câţiva bărbaţi se plimbă prin curtea mânăstirii, iar fiecare vorbeşte în şoaptă. Este o lume mirifică, aparte şi deosebită. "Am venit să mă rog pentru familie, am un copil bolnav", ne spune domnul Mihai, un bărbat trecut de 50 de ani care se închina din minut în minut. Îl întrebăm ce părere are despre blestem. Se uită la noi suspi