Tradiţia ne spune că „atunci când Născătoarea de Dumnezeu a ajuns la Athos împreună cu Sf. Ioan Evanghelistul, toţi idolii din Munte au început să strige: „Toţi închinătorii lui Apollo mergeţi şi vă închinaţi Mariei, Maica Marelui Dumnezeu!”. Iar Preasfânta Născătoare, înălţând o rugăciune pentru locul pe care-l primise ca moştenire şi pentru cei care se vor sălăşlui aici, a auzit din Cer un glas spunându-i: „Toate câte Mi le-ai cerut, Maica Mea, ţi le voi împlini întotdeauna, dacă şi aceştia vor păzi poruncile Mele. De acum înainte locul acesta va fi moştenire şi Grădina ta, Rai şi liman de mântuire tuturor celor care vor să se mântuiască, precum şi loc de scăpare şi de pocăinţă pentru cei împovăraţi cu multe păcate”.

Maica Domnului este „Stăpână” pe Sfântul Munte şi până astăzi această peninsulă continuă să rămână în grija Născătoarei de Dumnezeu. Poate şi pentru acest motiv binecuvântat, mănăstirile de pe Athos au în păstrare nenumărate icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, fiecare cu istoria sa „extraordinară”. Icoane sau fresce înjunghiate, cu urme de gloanţe, afumate, cu chipuri nefăcute de mâna omului, în faţa cărora, după înlăcrimate şi insistente rugăciuni, şi-au găsit scăparea, însănătoşirea sau pacea sufletească mii şi mii de creştini de-a lungul secolelor.

Mănăstirea Vatopedu este păstrătoarea mai multor icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Odată ajunşi aici, părintele Daniil Cotescu ne-a prezentat pe scurt istoria mănăstirii şi ne-a purtat pe la toate icoanele „miraculoase” ale Preasfintei.

În partea de nord a Mănăstirii se află Paraclisul Maicii Domnului „Paramythia”, o pictură de perete care, iniţial, se afla în pridvor. Potrivit tradiţiei, în vremea când egumenul se pregătea să dea portarului cheia mănăstirii ca să deschidă, au auzit-o pe Maica Domnului poruncindu-le să nu deschidă porţile mănăstirii şi m