Daca in lumea celor care cuvanta fara sa priceapa inseamnatatea altui semn de punctuatie in afara de cel al exclamarii, dar si acela asezat la capatul unui ficat pus pe litere, isi face loc, se strecoara macar o data pe an o secunda de civilizatie a iubirii, mai avem o sansa.

Sa ne punem la adapost, asadar, facand bine! Caci daca la inceput facem un experiment si gasim puterea sa-l repetam, vom ajunge sa nu ne mai intrebam care-i rostul lui, si vom trai cu sentimentul ca e cald si senin. Si in tipizatul unde ne inghesuim dorind sa traim, nu sa vietuim, vom adauga pana la urma inca o rubrica, fericiti sa descoperim ca noi alcatuim formularele!

Lucrul faptelor bune se afla la indemana noastra, caci ura nu este compatibila cu Dumnezeu. Mai ramane sa se scoatem virusul din vene si sa-l condamnam sa devina leac. Dar nu o pastila pe care o iei si te tine bolnav, ci o alinare spirituala. Intai ajutati de o interfata a dorintei de a ne schimba, pe urma manati de puterea de a fi consecventi.

Sunt convins ca in momentul teribilului "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!", Iisus a zambit. Rastignirea, metoda de executie mai brutala decat oricare alta, deoarece dupa un preambul de umilire in public presupunea un mod crud, lent, degradant de a muri, o suspendare abrupta intr-o agonie intre cer si pamant, s-a dovedit a fi o poteca spre viata.

Societatea a evoluat intre timp spre forme moderne de tortura, unde gandul neimplinirii, frustrarea, pizma si indoiala reprezinta o mutilare a vointei cu consecinte fatale pentru spirit. Insa doar daca nu cumva "Eli, Eli, lama sabactani" n-a fost un mobil. Caci a fost.

Daca reusim sa intelegem ca din incredintarea spre iubire a limitelor noastre se naste si puterea de a ne birui demonii - e greu, e tot mai greu, dar exista! - atunci vom putea sa fim un exemplu pentru altii. Caci daca r