Foto: EPA/INTACT IMAGES Descoperim, din ce în ce, mai multe persoane care nu privesc prin lunetă numai în afara lor, ci şi în interiorul lor, prin cel de-al treilea ochi. Este folosită totodată şi maşina timpului, care se află în dotarea minţii noastre, dar al cărui mod de funcţinare nu-l cunoaşte oricine.

Există printre scriitori atâţia care au citit, parcă, din Memoria Universului atunci când şi-au scris operele, traducând la timpul prezent pe cel viitor. Semnificativ este marele Jules Verne. În romanele sale „De la Pământ la Lună” (1865) şi „În jurul Lunii” (1869), de exemplu, a fost uimitor de vizionar. În realitate, în 1969, Apollo XI se îndrepta către Lună şi modulul lunar Columbia aseleniza cu trei astronauţi la bord. Decolarea s-a făcut de la Cape Canaveral. La Jules Verne aselenizau la bordul Columbiadului tot trei oameni, decolarea făcându-se de la Tampa Town, foarte aproape de Cape Canaveral. Ambele capsule spaţiale aveau o înălţime şi o greutate asemănătoare, precum şi un circuit închis pentru regenerarea aerului. Viteza lui Apollo a fost de 38.500 Km/h şi a ajuns pe Lună după patru zile şi şase ore, iar la Jules Verne viteza a fost de 40.000 Km/h şi timpul de zbor până la Lună a fost de patru zile. La amerizare Columbia s-a aflat la 4 Km de locul amerizării Columbiadului din roman.

Un alt mare mânuitor al condeiului, Mark Twain, înainte de a ajunge scriitor a făcut şi el legătura deseori cu Memoria Universului, dar prin intermediul visului, de data aceasta. Într-unul dintre acestea, se făcea că fratele lui, Henry, care pe atunci, ca şi el, lucra pe vasele cu aburi de pe Mississippi, zăcea într-un sicriu metalic, aşezat pe două cutii. Avea pe piept un buchet alb cu o floare roşie în mijloc. După câteva săptămâni, în apropiere de Memphis, pe vaporul pe care se afla fratele său, au explodat cazanele cu aburi. Ajuns la locul accidentului, Mark