In Vinerea Mare, un grup de 70 actori, printre care si Maia Morgenstern, a interpretat in Centrul vechi la Bucurestiului "Drumul Crucii". O sceneta care reda dramaticele momente dinaintea rastignirii lui Isus Hristos.

De langa Banca Nationala a Romaniei, de-a lungul strazii Lipscani, pana la bulevardul Bratianu, la statuia Lupoaicei si pana la Biserica Curtea Veche, artistul Daniel Les a purtat in spate o cruce masiva din lemn. Un parcus cu 14 opriri, presarat cu scene de mare violenta, de care unii spectatori s-au si plans, de altfel. In public, atrasi mai ales de uniformele soldatilor romani, au fost foarte multi copii.

"Copiii ar trebui sa invete ca Pastele nu insemna doar Iepuras", a explicat Daniel Les, initiatorul proiectului. Iar oamenii mari ar trebui sa-si aduca aminte ca Pastele nu inseamna doar mancare si bautura pana la venirea Salvarii, as adauga eu. Este motivul pentru care efortul celor 70 de actori mi se pare absolut remarcabil, dar, din pacate, singular.

In ultimele saptamani, spatiul public din Romania, atat cat ramane liber pe langa balacareala politica fara sfarsit, este acaparat de discutii despre mancare si pretul ei. Televiziunile au dezvoltat si au transmis o adevarata obsesie pentru pretul mielului si al oului. Nu auzim decat despre ultimele pregatiri pentru drob, cozonaci, pasca si friptura. Piata si hypermarketul sunt cu mult mai aglomerate decat orice biserica. Gandul la festin intuneca orice incercare de reculegere si piosenie.

Pastele, ca si Craiunul de altfel, a devenit o sarbatoare a foalelor, a indoparii, a lacomiei nemasurate. Si acesta este un specific romanesc, pentru ca niciunde in Europa cel putin, nu se discuta atat de mult despre mancare. Si macar daca am sti semnificatia mancarurilor specifice de Paste. Cati dintre noi stiu, de exemplu, de ce ciocnim oua, iar gestul ritual este i