Chiar şi în scurtul răstimp în care a interpretat rolul premierului în aşteptare eminamente serios şi ponderat, Victor Ponta nu s-a putut abţine de la oarece demagogie naţionalistă. Drept care a anunţat cu surle şi trâmbiţe depunerea unei moţiuni de cenzură a USL atât în chestiunea înfiinţării facultăţii cu programe în limbile maghiară şi engleză la UMF Târgu Mures, cât şi a „cedării" actualului guvern „în faţa intereselor străine de a vinde ce a mai rămas din resurse". Cu toate eforturile dramatice ale Antenelor lui Felix, această retorică sterilă mai prinde însă doar la un număr redus de cetăţeni. Românii s-au dumirit de mult că ungurii o duc la fel de bine sau de prost ca ei şi că UDMR se comportă, în special în fiefurile sale transilvănene, aidoma oricărui alt partid năşit şi crescut pe malurile Dâmboviţei.

Retorica naţionalistă pare să facă parte din strategia pe termen mediu şi lung a celor doi lideri USL, Ponta şi Antonescu conchizând, probabil, că odată ajunşi la putere şi satisfăcute cererile vastei clientele a nu mai puţin de trei partide, vistieria ţării va fi prea goală pentru a mai putea ameliora situaţia electoratului în vreun fel. Drept care s-a adoptat vechea tehnică iliesciană de canalizare a frustrărilor populaţiei împotriva unei minorităţi etnice - tehnică extrem de operativă, din moment ce presupune doar verbiaje.

Comparativ cu Ponta, Adrian Năstase pare un veritabil vârf de lance al modernismului PSD. Pe durata guvernării sale a fost vândut grosul sectoarelor strategice ale economiei ţării - începând cu industria şi terminând cu serviciile. Investitorii au fost, de regulă, străini, Bucureştiul dorind să semnaleze astfel că economia ţării s-a înscris ireversibil pe coordonatele economiei de piaţă. În acele vremuri s-a dus pe apa Sâmbetei şi imaginea PSD de portavoce a directorilor şi directoraşilor de fabrici, uzine şi tot