Zice undeva Duiliu Zamfirescu că "Dacă vrei să judeci, trebuie să aibi puterea de a te desface de nenumăratele prejudecăţi ce-ţi întunecă vederea”. De-a lungul anilor, am văzut, din nefericire, ce înseamnă "cataracta” judecătorului. Verdicte influenţate ba de culoarea pielii acuzatului, ba de statutul său social sau politic, ba de o campanie mediatică ticăloasă. Judecătorul, chiar şi îmbrăcat în "togă”, va fi întotdeauna un produs al societăţii din care provine. Un cumul de prejudecăţi, un om supus vremuirii.

Şi-apoi cum să te "desfaci” de ele, cum să le azvârli în pragul sălii de judecată, când ţi-au devenit... cod deontologic ? Rob al atâtor idei preconcepute, judecătorul sfârşeşte prin a asculta glasul "cetăţii” şi prin a i se supune docil. Cu puţine excepţii, hotărârile judecătoreşti sunt dictate de prejudecăţile momentului şi locului. Convingerea magistratului nu e altceva decât ecoul "străzii”, restul este doar subiect de seminarii, de dezbateri pur teoretice. De un an şi ceva, M.C.V.-ul este cea mai sinistră dintre prejudecăţi. În numele acesteia sunt sacrificate principii de drept şi destine, ori se sparg greve parlamentare. "Totul pentru ţară !”, e sloganul cinic al ipocriziei politice băştinaşe. Raportul de ţară e în pârg, câteva rubrici sunt încă goale, dar cifrele cu indicatori se ştiu deja. Cineva le-a scris cu creionul, sigur de deznodământul proceselor monitorizate. Justiţia română e musai să se arate dreaptă, dar dură, cu ăi corupţi. Şi nemiloasă, că şi-aşa ne dojeneşte aspru Occidentul ! Unde mituitorii şi mituiţii n-ajung neam la puşcărie, ci rămân în libertate, că nu-s într-atât de periculoşi să fie izolaţi de semenii lor. În colonia dâmboviţeană, mita e cu mercurial. 4000 de lei, 5 ani de pârnaie, şi mai departe socotiţi voi. Să pretinzi judecătorului neaoş să se elibereze de sinistra prejudecată înseamnă a-l instiga la sabotaj. La nesup