Un obicei săsesc, vechi de sute de ani, se respectă şi acum, în a doua zi de Paşti, în satele din Mărginimea Sibiului.

Pe uliţele Răşinariului, satul sufletului şi al copilăriei lui Cioran, grupurile de flăcăi tineri, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, curg gălăgioase şi vesele, aşa cum se obişnuieşte în zilele de mare sărbătoare.

Flăcăii poartă mândri port popular tradiţional, clopuri împodobite cu pene de păun şi brâie din piele, la fel cum purtau, pe vremuri, bunicii şi străbunicii lor. Iar în a doua zi de Paşti, oamenii locului respectă cu sfinţenie un obicei vechi de sute de ani. Fetele tinere, numai bune de învârtit la joc, sunt stropite cu parfum, ca să fie tot anul proaspete şi numai un zâmbet.

Flăcăii spun că, pe vremuri, bunicii şi străbunicii lor urmau acelaşi traseu, doar că mergeau încărcaţi cu flori, pentru a aduce în case miros frumos şi proaspăt. În timp, locul florilor a fost luat de spray-uri iar acum tradiţia se duce mai departe cu parfumuri fine, emoţii şi bujori în obraji.

“Acest obicei l-am moştenit din moşi strămoşi, de când eram eu copil mic se păstra acest obicei. Pe vremuri mergeau oamenii cu flori, în loc de parfum, ca să fie miros frumos în casă, proaspăt. Acum, cu modernismul, ne-am adaptat şi noi şi mergem cu parfum şi stropim, chiar dacă nu mai e autentic-autentic obiceiul se păstrează”, povesteşte cu mândrie Adrian Iliuţiu, în vârstă de 20 de ani.

CLICK PE POZE PENTRU GALERIE FOTO

Picăturile de Chanel se opresc pe iile fetelor gătite în straie de sărbătoare şi pregătite să-şi întâmpine oaspeţii aşa cum cere tradiţia. În casă, stă întinsă masa îmbelşugată, de pe care nu lipsesc ouăle roşii, conzonacul şi o carafă de vin bun.

„Mă pregătesc cu cozonaci, prăjituri, ouă roşii. Prima dată am fost stropită la 13 ani, şi atunci am mers şi la primul bal, a fost frumos”,