Există trei genuri de oameni, afirma Niccolo Machiavelli: unii capabili să înţeleagă ei înşişi lucrurile, alţii care înţeleg ceea ce li se explică, în sfârşit al treilea gen sunt cei ce nu pricep nici ei înşişi, nici dacă le arată alţii. Cei dintâi sunt minunaţi, cei din categoria a doua sunt buni, ultimii sunt de-a dreptul nefolositori.

Aceasta este o posibilă explicaţie a Blitzkriegului/Războiului fulger declanşat de prezidenţiabilul Crin Antonescu.

Andrei Chiliman, Dan Cristian Popescu şi Geani Dinu nu s-au aliniat, fără crâcnire, la prioritatea conducerii centrale – înţelegerea aranjamentelor menite a-i asigura propulsarea, la Cotroceni, a celui de-al patrulea Escu, după Iliescu, Constantinescu şi Băsescu.

Că nu li s-a explicat decât ulterior, într-o manieră agresivă, motivul decapitării – cei trei şefi liberali nu s-ar fi înţeles cu PSD, pe candidaturi, la sectoarele cu probleme – asta este clar. La fel de limpede, pentru alegătorul simplu, deloc înregimentat politic, este că o luptă surdă macină formaţiunea liberală, orgoliile fiind mari în rândurile celor ce cred că politica rămâne dama de companie care se culcă cu cel mai tare.

Însă reglările de conturi, cu isteriile aferente, displac votantului de rând, scârbit de politicienii interesaţi doar de propria imagine, pe micul ecran, nu şi de soluţiile de care au nevoie problemele românilor de azi. Cine sunt cei ce nu pricep, nici ei înşişi, nici dacă le arată alţii, cum merg lucrurile în România?

Poate chiar aceia spre care priveau, duminică, la marele miting transmis la TV, doi ex-premieri, Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu. Primul cu un surâs înţelegător, secundul cu o îngândurare, ce parcă prevestea furtuna din paharul cu apa liberalilor.

Ulterior, Năstase se străduia să înţeleagă drama lui… Onţanu! Cel fugit din PSD, fiind legat de Gabriel Oprea, printr-o camarader