Uitandu-te in jurul tau, de Paste, ai impresia ca samanta crestinismului a germinat in Romania. Oameni care se bulucesc in biserici si in jurul acestora, avizi sa ajunga printre primii la preotii care impart Sfanta Lumina. Puhoaie, adevarate cohorte de asa-zisi credinciosi, vin special in noaptea de Inviere la biserica pentru a-si sfinti masina, caruta sau portofelul, dupa caz.

Realitatea insa e cu totul alta, dupa ce ajungi sa discuti cu oamenii, fie tineri, adolescenti sau batrani. Multi iti raspund ca au venit la Inviere pentru a se intalni cu prieteni demult nevazuti, pentru a schimba putin atmosfera sordida si monotona a caminului locatar sau pentru a schimba impresii cu colegii de scoala, facultate sau liceu. Ai surpriza, de multe ori, sa constati ca foarte multi habar nu au ce semnificatie are sarbatoarea Pastelui sau lumina pe care o asteapta cu atat jind la miez de noapte.

De fapt, nici nu ar trebui sa ne surprinda astfel de cazuri de ignoranta. De foarte putine ori, clericii ortodocsi ajung sa explice enoriasilor adevaratele semnificatii ale celor mai importante sarbatori crestine. Pentru Biserica a ajuns sa primeze doar banul si modul in care reusesc sa-si convinga adeptii ca doar ea detine adevarul absolut in Romania.

Un credincios nu mai poate intra intr-un lacas de cult nici macar cu lumanarile aduse de acasa, pentru ca ele trebuie cumparate musai de la masa aflata la intrarea in biserica. Astea-s ordinele de sus, zic mai toti preotii. Patriarhia trebuie sa-si vanda lumanarile si candelele pe care le-a contractat de la furnizori.

Cum sa mai aiba timp Biserica de educatia crestina a enoriasilor, cand mai marii clerului au ajuns sa se plimbe, hai-hui, cu raclele continand moastele diversilor sfinti. Se citeste bucuria pe chipul popilor, cand vad ca, venind sa mangaie sfanta raclac, asa-zisul credincios mai c