Liderii Europei trebuie să înceapă să-și imagineze inimaginabilul

Irlandezii au ieșit din zona euro, balticii au scăpat de rublă, iar cehii și slovacii au scăpat unii de ceilalți - istoria este plină de uniuni monetare lansate și dizolvate, așa că de ce ar face euro excepție? Cu siguranță, dacă ar fi prevăzut măcar parțial haosul de azi, fondatorii săi s-ar fi gândit de mai multe ori înainte de a avea această inițiativă.

Atunci însă, nădăjduiau să creeze o monedă rivală pentru dolarul american. Rezultatul a fost o versiune a etalonului-aur la care predecesorii lor renunțaseră cu mult timp în urmă. Inapte să modifice cursul de schimb al propriei lor monede, statele cu probleme ale zonei euro se străduiesc să redevină competitive, recurgând la „devalorizare internă“ prin reducerea forțată a salariilor și a prețurilor. De ce nu rupe nimeni acest jug? Da, e adevărat că tratatele în vigoare prevăd instaurarea irevocabilă a euro, însă tratatele se mai și schimbă. Să nu uităm că Franța și Germania au încălcat, anul trecut, un veritabil tabu, amenințând Grecia cu excluderea din zona euro, după ce guvernul de la Atena propusese organizarea unui referendum pe tema planului de salvare și a măsurilor de austeritate.

Unul dintre motivele menținerii zonei euro este teama declanșării unui haos financiar fără precedent. Altul este dorința de a nu irosi resursele investite zeci de ani în actualul proiect european. Așa se explică de ce, în ciuda vorbelor urâte aruncate de ambele părți, UE a mai dat o șansă Greciei. Totuși, zona euro rămâne vulnerabilă în fața oricăror șocuri viitoare. Piețele sunt încă îngrijorate de riscul intrării anumitor economii în incapacitate de plată și de colapsul parțial sau total al monedei europene. În aceste condiții, ar fi firesc ca liderii Bătrânului Continent să înceapă să analizeze scenariul unei dezbinări monetare.