Marius Turdeanu, actor la Teatrul Naţional „Radu Stanca" din Sibiu, este nominalizat anul acesta la Premiile UNITER la categoria cel mai bun actor în rol principal pentru interpretarea din spectacolul „Ispita Cioran", montat de Gavriil Pinte. Actorul ne-a povestit ce revelaţii i-au adus „căutările" acestui rol şi cum ajuns el, până în final, amicul lui Emil Cioran.
Aşa cum i-a obişnuit regizorul Gavriil Pinte pe spectatorii din Sibiu, şi de data aceasta, a folosit ca spaţiu de joc tramvaiul care circulă pe ruta Sibiu-Răşinari şi retur. În acest mijloc de transport, Marius Turdeanu a interpretat un rol care i-a asigurat, iată, şi o călătorie la Bucureşti, la Gala Premiilor UNITER ce va avea loc pe 23 aprilie.
Marius, cum ai primit vestea nominalizării la UNITER?
Marius Turdeanu: Cu bucurie. S-a întâmplat într-una din primele zile frumoase. Frumoase, adică de primăvară. Şi fiindcă mai aveam două zile libere până să înceapă repetiţiile la următorul proiect (tot cu Gavriil Pinte, ca să vezi!) mi-am luat bicicleta şi mi-am zis că până seara hoinăresc câţiva kilometri în jurul Sibiului. La un moment dat a început să-mi sune telefonul în buzunar. Aveam şi mănuşi, pedalam la deal... şi normal că nu m-am sinchisit să răspund. N-am mai mers mult şi iarăşi. Iniţial m-am gândit că trebuia să-l las acasă - câteodata urăsc invenţia asta. Apoi auzeam că primesc mesaje.. şi m-am gândit că s-ar putea să fie ceva grav cu ai mei sau cine ştie ce altceva. M-am oprit, tocmai atunci suna Ofelia (Popii) şi printre zgomote de maşini - nici nu prea o auzeam - am înţeles că e de bine. După ce m-am lămurit despre ce e vorba am fumat o ţigară. Cred că zâmbeam în timpul ăsta. Şi atât, am plecat mai departe. De aici toată mica mea excursie cu bicicleta a fost presărată cu acordurile soneriei de la telefon, la care, după un timp, nu mai răspundeam fiindcă trebuia să opre
