Mic duel alcool versus iarbă pe totb.ro. Dan Sociu a scris săptămîna trecută un atac la alcool, apărînd virtuţile ierbii. Eu am apărat cît am putut de bine alcoolul săptămîna asta. Lui Dan i se pare că se vorbeşte prea puţin despre iarbă. Mie mi se pare că dimpotrivă, deja jointurile şi-au făcut de ani de zile o intrare decisivă în pătura de mijloc şi că alcoolul riscă să piardă monopolul istoric.
Alcoolul este vorbă multă. Şi e ca o cicatrice de vaccin, nu e frumoasă dar nu prea ai cum să scapi. Este lumea ceva mai veche, o rămăşiţă şi de patriarhat, şi de slujbă sigură, şi de cartier, şi de falocentrism, şi de studenţie ’80-’90. Alcoolul vine să hrănească organul distracţiei cetăţeneşti pe filieră dură, de la rădăcini în sus. Alcoolul rural care a stropit mii de cazane, oale, butoaie din fundul curţii a trecut uşor la oraş; de la fabricaţie proprie, la cîrciuma ieftină de cartier. Drogul de diverse tipuri vine pe filieră glamoroasă, pop-rock, e anticorp contracultural fabricat de sus în jos. A ajuns încă o modalitate de a desemna lucrătorul upper middle class select de restul ţăranilor care bagă alcool şi legale. E drogul fin al clasei de mijloc corporatiste care a mai găsit un motiv să se „diferenţieze” şi să nu fie cumva cocalară.
Iarba e drogul pe „drepturi de autor”. Alcoolul e sindicat şi carte de muncă, dar e şi haos legalizat. E un drog stimulent, cauzator posibil de dezastre familiale, de ruină personală, dar cam orice consum în exces te poate distruge. Alcoolul distruge familii. La fel le pot distruge bigotismul, drogurile, cariera. Ca să nu mai vorbim că nimic nu se compară cu pierderea slujbei. Bei pentru că ai pierdut jobul sau pentru că-l ai? Ultima variantă e cea pe care o reţin idilic. Alcoolul e job sigur, e consum vesel, controlat. Alcoolul înseamnă şi ceva fight, certuri interesante între adulţi. Pe Drumul Sării am asistat într-o se
